20090903

descriptum30. [in plain english]

I hadn't a role model, when I was a child.

I decided some while ago that I should eventually become a role model for myself, that I would become my own role model, in the lack of any, around. That was one of my strongest desires/needs - I would educate myself, I would challenge my ignorance, my weaknesses, and hopefully - I would become better.

I am walking on a narrow path, all by myself, trying to be good enough for what I felt back then to be necessary. There's still plenty of work to be done.

20090831

Evocare

Un scurt reminder.

Astăzi este ziua limbii române. Sărbătorită în principal în Basarabia. Cred însă că ne-ar prinde bine şi nouă, celor din ţară, să ne amintim ce limbă vorbim şi să îi acordăm respectul cuvenit.

În ceea ce mă priveşte, sunt conştient de faptul că am o exprimare de multe ori împănată de importuri anglo-saxone (şi, mai puţin, franceze) - ceea ce trădează, poate, existenţa unor resorturi de gândire, a unor reflexe de fapt, dobândite relativ recent şi nu foarte fericite. Oarecum explicabil datorită erei culturale globalizante şi nivelatoare în care ne aflăm, datorită multitudinii unor termeni tehnici sau ştiinţifici care nu îşi găsesc uşor un echivalent în limba română, faptul e totuşi dăunător, dacă vom fi puşi în situaţia de a începe să adunăm competenţe lingvistice în dauna limbii române, şi nu armonizând competenţele lingvistice în engleză, germană, spaniolă, italiană sau franceză cu o bună cunoaştere a limbii noastre native şi a expresivităţii (adică a frumuseţii) ei.

Mai ales că lipsa de respect faţă de limba română, atât în mediul virtual cât şi în viaţa de zi cu zi, este sufocantă. Nu o respectăm pentru că, în mintea unora dintre noi, modernizarea este sinonimă cu occidentalizarea, adică cu gândul la metropole precum New York, Paris sau Londra. Realitatea este puţin diferită: noi avem deja o metropolă. Metropola noastră este limba română.

Fac şi două referiri ... poetice.

1.
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui trufie.
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

2. Nichita Stănescu - Evocare (Opere imperfecte, 1979)

Ea era frumoasă ca umbra unei idei,
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă,
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.


PS. A propos, sistemul de operare al computerului meu este setat pe limba română. Nu ştiu de ce, nu cunosc pe nimeni altcineva în situaţia asta.

20090830

descriptum29. [in plain english]

What I learned from love, so far [I still consider myself young], is this:

if you love someone but cannot make that person understand (if not accept) your points of view and your attitudes concerning the (rest of the) world, than you do not deserve that person. That is true - as far as I am aware of it now - for me.

PS. By the way, if you do not deserve someone it does not mean that... that person is better than you. Not necessarily. That person is not necessarily better. That person is just different. After all, we all want to live a good life. It is just that good means something for me and something else for you...

20090827

promo1. Quart'Elle

Pentru astăzi, puţin promo. Neplătit (pentru că e benevol), dar totuşi promo, aşa că etica virtuală (care nu este un standard opţional) cere să specific acest lucru.

Acum vreun an exista un cvartet feminin. Bun, există multe cvartete, dar acesta mă interesa în mod special, pentru că era vorba de sora mea. Cvartetul a făcut nişte schimbări în componenţă în primăvară, o sesiune foto acum câteva săptămâni (dublată de o redenumire) şi urmează să se relanseze.

Aşadar, le avem aici pe: Doina (vioară), Diana (vioară), Iulia (violoncel) şi Andreea (violă).

Într-un cuvânt: Quart'Elle. Sunt patru fete cărora nu le lipsesc studiile de specialitate, nici dăruirea, şi nici chiar o anumită experienţă de scenă, atât timp cât prezentarea cvartetului include colaborări cu diferite orchestre de muzică clasică, precum şi cu trupe de muzică modernă, de genul: Tiarra, Byron sau Cristi Gram.

Am aruncat o privire pe repertoriu şi am văzut în partea clasică nume de compozitori precum Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Handel, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven sau Antonin Dvorak, plus câteva lucrări de Leo Delibes, Erik Satie sau Claude Debussy. Apoi am văzut că există şi un repertoriu tematic, grupat în categoriile: Vals, Tango, Cover (cu mult Mettalica), şi muzica populară românească prelucrată.

Partea propriu-zisă de promo este aceasta: în prima jumătate a lui septembrie va avea loc un festival în Bucureşti, iar acest cvartet îl va deschide, aşa că urmează mai multe informaţii. Sunt curios să aud cvartetul în concert. Sper că şi voi.

PS: Andreea, la mulţi ani :)

20090818

melum20. mercy mercy me/ I want you

I'm back. A little better than before leaving.

În 1991, când mama s-a întors din Austria, nu a venit cu mâna goală. Dar nu vreau să povestesc de bani - mi-a adus o bicicletă (pe care am transformat-o în cel mai bun prieten, şi alături de care am descoperit, până la sfârşitul şcolii generale, fiecare palmă de drum din Bistriţa şi o bună parte din judeţ) şi un walkman Philips. Da, the good old Philips. Pe deasupra, a venit şi cu nişte casete audio.

Iar pe una din ele am dat - alături de lecţii de germană - de un nene care cânta. Nu îi ştiam numele, nici engleză nu prea rupeam la 11 ani, dar mi-a plăcut cântecul şi i-am reţinut titlul - aşa cum făceam cu toate cântecele care îmi plăceau. Iar după ce MTV-ul a apărut şi pe la noi în casă (asta s-a întâmplat în noiembrie 1992) am aflat şi cine era "nenea". Între noi fie vorba, sunt destul de puţine cântecele care îmi plăceau atunci şi care îmi plac şi acum, după 20 de ani, cel puţin la fel de mult (ar fi corect să spun că îmi plac mai mult, pentru că trecerea timpului le-a demonstrat valoarea şi le-a mărit-o totodată) - iar mercy mercy me/ I want you este, clar, unul dintre ele. Plus că îmi aduce aminte de un episod sentimental.

Am dat peste cântec în seara asta, plimbându-mă pe youtube. Şi vă invit să vă bucuraţi de o frumuseţe de cântec. Mulţumiri lui Marvin Gaye pentru compoziţii şi lui Robert Palmer pentru preluări. Uite ce face un muzician adevărat: preia două piese foarte bune şi le transformă într-una singură, care sună admirabil.

Enjoy.

20090803

descriptum28.

Scriu o postare care nu era programată. Nu era programată aşa.

Asist stupefiat în ultimele două zile, aşa cum asistaţi şi voi, la una din cele mai urâte operaţiuni de curăţare a unei redacţii de ziar din ultimul timp. Că presa românească nu este complet liberă - o ştiam, dar că lucrurile au ajuns într-un asemenea hal - nu.

Vineri un articol care demonstra colaborarea unui personaj cu Securitatea comunistă a fost cenzurat de pe ediţia online a jurnalului respectiv, iar autoarea articolului pusă la punct; astăzi un binecunoscut editorialist al aceluiaşi jurnal (editorialist pe care îl mai citeam şi eu din când în când) a fost dat afară, fără a primi posibilitatea de a se apăra. Iar mediul virtual bubuie - citiţi comentariile. Şi încă bulgărele deabia începe să se rostogolească.

Salut şi susţin actul de curaj al ziaristei Mirela Corlăţan, care a publicat astăzi pe blogul personal o scrisoare deschisă pentru un mogul. Vă invit să o citiţi. Este un act de curaj splendid.

E păcat, e mare păcat că apropierea alegerilor prezidenţiale face ca redacţii bune să fie făcute praf uite-aşa, peste noapte. În loc să citim ziare vom ajunge să citim exclusiv bloguri. Să ne păzească Dumnezeu de cenzură măcar în spaţiul virtual, pentru că am ajunge altfel ca în comunism.

PS. Voiam să scriu la început doar faptul că îmi iau vacanţă - de blog, de net şi de Bucureşti - timp de două săptămâni, urmând să revin cu postările după 15 august.

Până atunci, toate cele bune vă doresc.

20090729

Basarabia, între exit-poll şi rezultate finale

Pe site-ul alegeri.md au fost afişate rezultatele exit poll-ului final al alegerilor din Republica Moldova. Tot acolo puteţi urmări cum decurge numărătoarea voturilor. Trebuie să avem în vedere că în exit poll nu au fost luaţi în considerare alegătorii din străinătate, care în general votează împotriva PCRM.

Dacă stăm să ne uităm puţin la rezultatele din acest moment, vom vedea că:

- în comparaţie cu aprilie, PCRM a scăzut de la 49,48% la 40,5%. Zece procente mari şi late, în condiţiile în care în ultimele trei luni resursele administrative ale statului au fost folosite mai mult ca niciodată pentru campania electorală a PCRM, şi cu alegeri programate aşa cum au fost programate. Sunt şi acum suspiciuni de fraudă, furnizate de presă.

- PLDM a urcat de la 12,43% la 17,6%, devenind principalul partid de opoziţie

- PL a urcat şi el, de la 13,13% în aprilie la 16,5% acum. Cele două partide acumulează în iulie 34,1%, faţă de 25,58% în aprilie. Însă trebuie să ţinem seama că - după toate probabilităţile - alegerile din aprilie au fost grav fraudate, iar procentele celor două partide au fost şi atunci cu siguranţă mai ridicate decât rezultatele oficiale.

- AMN scade, de la 9,77% la 8%. Motivul: schimbarea de la vârful PDM.

- PDM, de la 2,97% în aprilie, a urcat la 12,8% acum. Motivul: schimbarea conducerii partidului. Voturile care au generat creşterea au fost luate de la PCRM şi AMN.

- în fine, se confirmă o oarecare clarificare a scenei politice din Republica Moldova, de vreme ce în Parlament acced 5 partide (aceleaşi ca şi cele din aprilie, plus PDM).


Dacă rezultatele exit poll-ului se confirmă (ceea ce nu e sigur), vom avea un Parlament format din 3 blocuri, dispuse astfel: PCRM (43 de mandate, probabil cu unul sau două mai puţin dacă ţinem cont de voturile din străinătate), PDM (13 mandate) care devine arbitrul alegerilor parlamentare de acum, şi opoziţia de centru-dreapta (PL, PLDM şi AMN, cu 45 de mandate). Combinaţiile posibile sunt:

1. PCRM + PDM = 56 de mandate, suficient pentru a forma un guvern, insuficient pentru alegerea preşedintelui;

2. PDM + opoziţia de centru-dreapta = 58 de mandate. La fel, suficient pentru a forma guvernul, insuficient pentru a alege preşedintele. Însă e mai uşor să aduni 3 voturi de la PCRM decât 5 de la opoziţia de centru-dreapta, după cum au arătat alegerile prezidenţiale din vară, când PCRM nu a reuşit să obţină un singur vot, "votul de aur".

Mi se pare mai probabil ca PDM să se alieze cu opoziţia decât cu PCRM, din considerente care ajung inclusiv până la ideea de a nu repeta trădarea PPCD din 2005, care a scos PPCD în afara Parlamentului, dovedindu-se astfel o mutare greşită.


În altă ordine de idei

Sunt curios cum se va comporta PCRM dacă va ajunge în opoziţie. Mulţi deputaţi comunişti vor trage cu ochiul la "ciolanul" guvernării, oricare va fi ea, şi nu mi se pare cu totul improbabil ca PCRM să se dezumfle ca o bulă de săpun, umflată copios timp de 8 ani de guvernare.

Opoziţia de centru-dreapta trebuie să îşi strângă poziţiile, pentru că urmează o perioadă extrem de complexă. În caz că va ajunge la guvernare, va găsi o Republică Moldova în stare de haos pe care va trebui să o repună repede pe linie de plutire în timp de criză, iar asta cu o administraţie centrală dominată de oameni apropiaţi PCRM. Părerea mea este că cele trei partide trebuie să trateze foarte serios o fuziune, fie şi una treptată, dacă vor să supravieţuiască.

Mă bucură că PPCD e departe de parlament. Aştept desfiinţarea pe deplin meritată a acestei structuri, care a făcut un foarte mare rău în ultimii 4 ani Republicii Moldova. Şi cred că statul român ar trebui să verifice cu foarte mare atenţie în perioada următoare finanţările pe care le acordă unor asociaţii ale studenţilor basarabeni din România folosite de facto ca portavoci ale PPCD.

În fine: sunt foarte, foarte curios să aflu care va fi traseul jurnaliştilor din presa aservită aceşti ani PCRM-ului. Mă gândesc mai ales la cei care au cetăţenie română, şi care ar trebui traşi la răspundere pentru atitudini - în cel mai direct sens - antinaţionale.

Vă invit să vă exprimaţi opiniile.

20090727

Basarabia. Din nou alegeri

Miercuri se joacă runda a doua - şi ultima - a partidei care va determina evoluţia politică a Basarabiei pe termen mediu. Miercuri, 29 iulie 2009, se reiau alegerile parlamentare, după ce regimul nedemocratic instituit de Partidul Comuniştilor din Republica Moldova nu a reuşit să aleagă un preşedinte al Republicii Moldova, în urma celor două tururi de vot din Parlamentul de la Chişinău.

Aş vrea să spun că lucrurile sunt mai clare acum decât în aprilie, dar nu este cazul. Perdeaua de fum este la fel de groasă. Iar când spun asta mă refer nu la scena politică de la Chişinău, instabilă în general (iar în vara lui 2009 mai instabilă decât oricând), ci la faptul că basarabenii simpli - români, ruşi, ucraineni, bulgari sau găgăuzi - nu par nici acum hotărâţi ce vor pentru ţara lor. Este un semn rău. Înseamnă că mulţi dintre ei preferă să creadă în continuare minciunile comuniste (gen: protestele din aprilie au fost o încercare a opoziţiei de a destabiliza RM, cu sprijin românesc), şi nu faptul că tinerii basarabeni vor schimbarea, şi o vor ACUM. Cu alte cuvinte, falia intergeneraţională persistă.

Un alt semn rău este că deja au loc fapte care indică modul, climatul în care se vor desfăşura aceste alegeri: observatori internaţionali din Georgia sunt blocaţi în acest moment în aeroportul internaţional din Chişinău şi se pare că vor fi expulzaţi, iar câţiva jurnalişti români trimişi la Chişinău au fost şi ei blocaţi mai multe ore în aeroport, după care li s-a permis să intre în ţară. Probabil faptul se datorează numirii recente a lui Monica Macovei ca şef al comisiei parlamentare a EU pentru RM şi prezenţei observatorilor din partea PE - dintre care jumătate sunt români. Indicii privind intenţia comuniştilor de fraudare a alegerilor sunt de mult timp suficient de multe cât să nu le mai enumăr (totuşi, două lucruri: 1. alegerile au fost programate miercuri, 29 iulie, adică într-o perioadă cu vârf de concedii şi într-o zi lucrătoare; 2. majoritatea studenţilor nu vor putea vota, deoarece guvernul comunist a avut grijă să împiedice acest lucru printr-o prevedere care nu le permite cetăţenilor moldoveni să voteze altundeva decât în localitatea de domiciliu).

Iar miza este foarte importantă. Dacă comuniştii vor reuşi să se menţină la guvernare (pentru un al treilea mandat consecutiv), atunci Republica Moldova va deveni o copie fidelă a Republicii Belarus şi un pion al Kremlinului. Dacă opoziţia va câştiga, probabil că parcursul pro-european al Republicii Moldova va fi salvat. Probabil.

În încheiere, ţinând pumnii tinerilor şi opoziţiei democratice verificate într-o vară de foc cum a fost cea de la Chişinău până acum, vă recomand să vizionaţi cel mai bun film documentar de atitudine anticomunistă care priveşte evenimentele de aprilie din Basarabia. Filmul - Capcana - poate fi şi descărcat de undeva de pe internet.

PS. Pentru surse credibile de informaţii vis-a-vis de evenimentele din Basarabia, vă invit să urmăriţi în primul rând blogurile din Basarabia existente pe blogroll. Deasemenea, vă invit să urmăriţi hotnews.ro şi hotnews.md, cât şi unimedia.md (adresă de rezervă unimedia.info), jurnal.md, protv.md şi garda.com.md. Ceea ce s-a întâmplat în aprilie se poate repeta, din păcate, şi acum.