Basarabia, între exit-poll şi rezultate finale

Pe site-ul alegeri.md au fost afişate rezultatele exit poll-ului final al alegerilor din Republica Moldova. Tot acolo puteţi urmări cum decurge numărătoarea voturilor. Trebuie să avem în vedere că în exit poll nu au fost luaţi în considerare alegătorii din străinătate, care în general votează împotriva PCRM.

Dacă stăm să ne uităm puţin la rezultatele din acest moment, vom vedea că:

- în comparaţie cu aprilie, PCRM a scăzut de la 49,48% la 40,5%. Zece procente mari şi late, în condiţiile în care în ultimele trei luni resursele administrative ale statului au fost folosite mai mult ca niciodată pentru campania electorală a PCRM, şi cu alegeri programate aşa cum au fost programate. Sunt şi acum suspiciuni de fraudă, furnizate de presă.

- PLDM a urcat de la 12,43% la 17,6%, devenind principalul partid de opoziţie

- PL a urcat şi el, de la 13,13% în aprilie la 16,5% acum. Cele două partide acumulează în iulie 34,1%, faţă de 25,58% în aprilie. Însă trebuie să ţinem seama că - după toate probabilităţile - alegerile din aprilie au fost grav fraudate, iar procentele celor două partide au fost şi atunci cu siguranţă mai ridicate decât rezultatele oficiale.

- AMN scade, de la 9,77% la 8%. Motivul: schimbarea de la vârful PDM.

- PDM, de la 2,97% în aprilie, a urcat la 12,8% acum. Motivul: schimbarea conducerii partidului. Voturile care au generat creşterea au fost luate de la PCRM şi AMN.

- în fine, se confirmă o oarecare clarificare a scenei politice din Republica Moldova, de vreme ce în Parlament acced 5 partide (aceleaşi ca şi cele din aprilie, plus PDM).


Dacă rezultatele exit poll-ului se confirmă (ceea ce nu e sigur), vom avea un Parlament format din 3 blocuri, dispuse astfel: PCRM (43 de mandate, probabil cu unul sau două mai puţin dacă ţinem cont de voturile din străinătate), PDM (13 mandate) care devine arbitrul alegerilor parlamentare de acum, şi opoziţia de centru-dreapta (PL, PLDM şi AMN, cu 45 de mandate). Combinaţiile posibile sunt:

1. PCRM + PDM = 56 de mandate, suficient pentru a forma un guvern, insuficient pentru alegerea preşedintelui;

2. PDM + opoziţia de centru-dreapta = 58 de mandate. La fel, suficient pentru a forma guvernul, insuficient pentru a alege preşedintele. Însă e mai uşor să aduni 3 voturi de la PCRM decât 5 de la opoziţia de centru-dreapta, după cum au arătat alegerile prezidenţiale din vară, când PCRM nu a reuşit să obţină un singur vot, "votul de aur".

Mi se pare mai probabil ca PDM să se alieze cu opoziţia decât cu PCRM, din considerente care ajung inclusiv până la ideea de a nu repeta trădarea PPCD din 2005, care a scos PPCD în afara Parlamentului, dovedindu-se astfel o mutare greşită.


În altă ordine de idei

Sunt curios cum se va comporta PCRM dacă va ajunge în opoziţie. Mulţi deputaţi comunişti vor trage cu ochiul la "ciolanul" guvernării, oricare va fi ea, şi nu mi se pare cu totul improbabil ca PCRM să se dezumfle ca o bulă de săpun, umflată copios timp de 8 ani de guvernare.

Opoziţia de centru-dreapta trebuie să îşi strângă poziţiile, pentru că urmează o perioadă extrem de complexă. În caz că va ajunge la guvernare, va găsi o Republică Moldova în stare de haos pe care va trebui să o repună repede pe linie de plutire în timp de criză, iar asta cu o administraţie centrală dominată de oameni apropiaţi PCRM. Părerea mea este că cele trei partide trebuie să trateze foarte serios o fuziune, fie şi una treptată, dacă vor să supravieţuiască.

Mă bucură că PPCD e departe de parlament. Aştept desfiinţarea pe deplin meritată a acestei structuri, care a făcut un foarte mare rău în ultimii 4 ani Republicii Moldova. Şi cred că statul român ar trebui să verifice cu foarte mare atenţie în perioada următoare finanţările pe care le acordă unor asociaţii ale studenţilor basarabeni din România folosite de facto ca portavoci ale PPCD.

În fine: sunt foarte, foarte curios să aflu care va fi traseul jurnaliştilor din presa aservită aceşti ani PCRM-ului. Mă gândesc mai ales la cei care au cetăţenie română, şi care ar trebui traşi la răspundere pentru atitudini - în cel mai direct sens - antinaţionale.

Vă invit să vă exprimaţi opiniile.

Basarabia. Din nou alegeri

Miercuri se joacă runda a doua - şi ultima - a partidei care va determina evoluţia politică a Basarabiei pe termen mediu. Miercuri, 29 iulie 2009, se reiau alegerile parlamentare, după ce regimul nedemocratic instituit de Partidul Comuniştilor din Republica Moldova nu a reuşit să aleagă un preşedinte al Republicii Moldova, în urma celor două tururi de vot din Parlamentul de la Chişinău.

Aş vrea să spun că lucrurile sunt mai clare acum decât în aprilie, dar nu este cazul. Perdeaua de fum este la fel de groasă. Iar când spun asta mă refer nu la scena politică de la Chişinău, instabilă în general (iar în vara lui 2009 mai instabilă decât oricând), ci la faptul că basarabenii simpli - români, ruşi, ucraineni, bulgari sau găgăuzi - nu par nici acum hotărâţi ce vor pentru ţara lor. Este un semn rău. Înseamnă că mulţi dintre ei preferă să creadă în continuare minciunile comuniste (gen: protestele din aprilie au fost o încercare a opoziţiei de a destabiliza RM, cu sprijin românesc), şi nu faptul că tinerii basarabeni vor schimbarea, şi o vor ACUM. Cu alte cuvinte, falia intergeneraţională persistă.

Un alt semn rău este că deja au loc fapte care indică modul, climatul în care se vor desfăşura aceste alegeri: observatori internaţionali din Georgia sunt blocaţi în acest moment în aeroportul internaţional din Chişinău şi se pare că vor fi expulzaţi, iar câţiva jurnalişti români trimişi la Chişinău au fost şi ei blocaţi mai multe ore în aeroport, după care li s-a permis să intre în ţară. Probabil faptul se datorează numirii recente a lui Monica Macovei ca şef al comisiei parlamentare a EU pentru RM şi prezenţei observatorilor din partea PE - dintre care jumătate sunt români. Indicii privind intenţia comuniştilor de fraudare a alegerilor sunt de mult timp suficient de multe cât să nu le mai enumăr (totuşi, două lucruri: 1. alegerile au fost programate miercuri, 29 iulie, adică într-o perioadă cu vârf de concedii şi într-o zi lucrătoare; 2. majoritatea studenţilor nu vor putea vota, deoarece guvernul comunist a avut grijă să împiedice acest lucru printr-o prevedere care nu le permite cetăţenilor moldoveni să voteze altundeva decât în localitatea de domiciliu).

Iar miza este foarte importantă. Dacă comuniştii vor reuşi să se menţină la guvernare (pentru un al treilea mandat consecutiv), atunci Republica Moldova va deveni o copie fidelă a Republicii Belarus şi un pion al Kremlinului. Dacă opoziţia va câştiga, probabil că parcursul pro-european al Republicii Moldova va fi salvat. Probabil.

În încheiere, ţinând pumnii tinerilor şi opoziţiei democratice verificate într-o vară de foc cum a fost cea de la Chişinău până acum, vă recomand să vizionaţi cel mai bun film documentar de atitudine anticomunistă care priveşte evenimentele de aprilie din Basarabia. Filmul - Capcana - poate fi şi descărcat de undeva de pe internet.

PS. Pentru surse credibile de informaţii vis-a-vis de evenimentele din Basarabia, vă invit să urmăriţi în primul rând blogurile din Basarabia existente pe blogroll. Deasemenea, vă invit să urmăriţi hotnews.ro şi hotnews.md, cât şi unimedia.md (adresă de rezervă unimedia.info), jurnal.md, protv.md şi garda.com.md. Ceea ce s-a întâmplat în aprilie se poate repeta, din păcate, şi acum.

CAPCANA @ Yahoo! Video

Basarabia. Un fel de post-scriptum

Aşa cum vă spuneam sâmbătă, scriu din nou despre acest subiect.

În primul rând, trebuie să ştiţi că în acest moment temperatura a scăzut mult la Chişinău. De la zilele fierbinţi de acum două săptămâni, s-a ajuns la zilele siberiene recente - zile în care poliţia aservită regimului dictatorial a mai răpit oameni pe stradă, au început să apară morţii, iar oamenii au fost cuprinşi de frică. Din păcate, se pare că va mai trece ceva timp până ce oamenii vor respira un aer normal în Republica Moldova.

Vă spuneam că am informaţii noi. Pe scurt:

- un blogger din Basarabia, implicat direct în evenimente - Alexandru Cozer pe numele său - a reconstituit filmul zilelor fierbinţi, punând cap la cap toate materialele multimedia disponibile, ajungând să demonstreze cu acte în regulă că demonstraţiile au fost deturnate de provocatori. Într-o postare incendiară el a demonstrat că anumite persoane - şi cam aceleaşi - au fost implicate în momente cheie ale demonstraţiilor folosite ulterior de autorităţi pentru a acuza România.

- se conturează un prim bilanţ al zilei de 7 aprilie: 3 morţi, 3 dispăruţi, 41 de persoane torturate. Bilanţul, conţinând detalii pentru fiecare caz în parte, a fost prezentat azi de primăria municipiului Chişinău şi preluat de Unimedia. Vă invit să citiţi articolul nu numai datorită informaţiei detaliate pe care o oferă, ci şi pentru a vedea cum forumurile basarabene sunt atacate de forumişti plătiţi cu comentarii menite să arunce dezbaterea în derizoriu - lucru care se întâmplă acolo dintotdeauna.

Prezint şi documentele care mi-au parvenit pe mail acum câteva zile. În primul rând, (1), aveţi o plângere către judecător a unui tânăr reţinut de poliţie şi forţat să recunoască participarea la proteste, precum şi (2; 3) o copie a unui certificat medico-legal care confirmă spusele tânărului.

(1)












(2)


















(3)


















În plus, o copie (4); (5) a unui certificat de deces, conform căreia tânărul Boboc Valeriu Victor ar fi murit intoxicat "cu toxic necunoscut":

Pentru a înţelege ce înseamnă în viziunea autorităţilor de la Chişinău "intoxicaţie cu toxic necunoscut", vă invit să vizitaţi pagina aceasta, unde, printre alte victime ale represiunii, puteţi vedea ce urme a lăsat "intoxicaţia" pe faţa lui Valeriu Victor, pe care acum autorităţile comuniste îl au pe conştiinţă. Precizez că este vorba de apelul împotriva terorii şi violenţei în Moldova făcut de primarul Chişinăului, în limba engleză.

Ţin să mulţumesc, pe această cale, lui Codin Moldovanu, care mi-a pus la dispoziţie acest material.


Acum, să mergem mai departe. Ce putem vedea în acest moment la Chişinău?

- nomenclatura de acolo îşi fidelizează forţele de poliţie şi forţele speciale, prin măriri de salarii şi prime, care merg de la cuantumul a trei salarii până la apartamente. În plus, puterea de la Chişinău vorbeşte de amnistierea participanţilor la evenimentele de acum două săptămâni, ceea ce înseamnă de fapt că poliţiştii implicaţi în represiuni nu vor avea parte de rigorile legii, în timp ce tinerii arestaţi rămân în închisoare atât timp cât noul parlament nu este constituit (fără vreo garanţie că vor fi eliberaţi după constituirea lui);

- opoziţia nu a obţinut nimic până în acest moment: renumărarea voturilor nu a determinat nicio schimbare, iar cazurile de încălcare a drepturilor omului pe care le semnalează, chiar dacă sunt documentate beton, vor fi soluţionate încet sau foarte încet de către instanţele internaţionale. Mai mult, opoziţia parlamentară e nevoită să ocupe locurile într-un parlament desenat din timp de liderii comunişti, iar 20 de parlamentari de opoziţie trebuie să renunţe la cetăţenia altor state;

- evenimentele recente au pus în lumină şi semne de întrebare vis-a-vis de eficacitatea unor organisme internaţionale care ar trebui să sprijine democraţia şi statul de drept. În acest sens mi se pare foarte bun articolul din Academia Caţavencu - vă invit să îl citiţi.


Încerc, pe baza celor prezentate mai sus, să trasez o concluzie. Pe termen scurt, câştigător al evenimentelor recente din Basarabia pare PCRM. Însă din punctul meu de vedere asistăm la o victorie a la Pyrrhus. Pentru că victoria de acum marchează o ruptură violentă între PCRM şi clasa activă din Republica Moldova. Pe deasupra, să nu uităm că suntem în plină criză economică, vizibilă în Republica Moldova prin scăderea foarte puternică a rezervelor valutare combinată cu o scădere extrem de importantă a remitenţelor (30% pentru primele două luni din 2009), iar surse de finanţare pentru un deficit estimat la 1,000,000,000 $ - în condiţiile în care ratingul de ţară al RM este acela care este - vor fi greu, dacă nu imposibil de găsit.

Pe scurt: dacă leul moldovenesc va fi devalorizat brusc, sau dacă pensiile şi salariile nu vor mai fi plătite, s-ar putea ca centrul Chişinăului să fie iar plin de protestatari. Numai că de data aceasta nu va fi vorba de tineri, ci de chiar actualul electorat al PCRM. Din punctul meu de vedere, în condiţiile în care PCRM pierde, opoziţia pierde şi societatea basarabeană e sfâşiată, singurul câştigător cert în acest moment în urma evenimentelor de la Chişinău este Rusia.

Basarabia. După încheierea protestelor

Ca o concluzie la evenimentele petrecute la Chişinău începând cu data de 6 aprilie, încep prin a spune că partidul care guvernează şi acum Republica Moldova – PCRM – are o imagine definitiv şi iremediabil şifonată în lumea democratică. Chiar dacă, pe termen scurt, se conturează o victorie a acestuia.

Represiunile la adresa demonstranţilor din Chişinău şi din celelalte oraşe ale Basarabiei care nu au făcut nimic altceva decât să îşi exercite dreptul democratic de a manifesta; închiderea ţării, inclusiv din punct de vedere informaţional; limitarea libertăţii de deplasare în interiorul ţării – lucru vizibil inclusiv în cazul demonstraţiilor organizate de opoziţie ieri; arestarea şi torturarea a aproximativ 200 de manifestanţi (se pare că cel puţin unul dintre ei a murit în urma bătăilor administrate de poliţie); abuzarea sexuală a fetelor reţinute la demonstraţii sau a jurnalistelor; şi în fine: hărţuirea şi arestarea jurnaliştilor, precum şi expulzarea jurnaliştilor străini constituie tuşe ale unui tablou cu totul semnificativ – aşa arată democraţia Republica Moldova în aprilie 2009. Iar asta în condiţiile în care, dacă renumărarea voturilor nu va avea niciun efect semnificativ, urmează de acum încă 4 ani de guvernare comunistă.

Cât despre partidele de opoziţie, reţin ideea lui Vitalie Cojocari: avem în acest moment la Chişinău trei partide de opoziţie fericite. Rămâne de văzut dacă cineva din opoziţie va trăda – comuniştii au nevoie de un singur deputat al opoziţiei care să se jertfească pentru binele ţării, votând pentru alegerea unui nou preşedinte comunist al Republicii Moldova. Totuşi, sper că nu va exista un asemenea caz. Oricum, evenimentele de săptămâna trecută au pus în evidenţă o distanţă între societatea civilă şi opoziţia parlamentară în Basarabia. Cu toate că partidele de opoziţie sunt democratice şi urmăresc dezvoltarea Republicii Moldova pe model occidental, ele au dovedit multe slăbiciuni, au făcut dovada unei doze de conformism faţă de situaţia actuală, şi chiar intrarea lor într-un joc politic alături de un partid precum PCRM este de natură să le scadă autoritatea.

În orice caz, lucrurile nu mai pot fi de acum înainte, pentru Basarabia, aşa cum au fost până acum. Odată, din perspectivă pur strategică: Republica Moldova este un stat aflat la graniţa NATO şi EU, începând cu 1 ianuarie 2007. A crede că acest lucru nu are şi nu va avea o influenţă din ce în ce mai mare asupra societăţii civile basarabene este o naivitate. În al doilea rând, numărul nostalgicilor pentru perioada sovietică - pentru că vorbim în general de persoane în vârstă - va scădea în mod natural dacă ar fi să avem în vedere tendinţele demografice. De aceste lucruri va trebui să se ţină cont în orice discuţie viitoare referitoare la Basarabia.

În încheiere, vă invit să semnaţi petiţia lansată de Societatea Academică Română pentru respectarea drepturilor omului în Republica Moldova. Putem face măcar lucrul acesta.

Cu bine,

Basarabia, zilele 4 şi 5

A. Mai întâi, o privire scurtă asupra a ceea ce s-a întâmplat în ultimele două zile în Basarabia:

20090409

- liderilor opoziţiei le-au fost intentate mai multe dosare penale (7, dintre care ţin să remarc dosarul intentat lui Vitalie Nagacevschi, un adevărat coşmar al comuniştilor moldovenişti pentru procesele intentate şi câştigate la CEDO împotriva regimului de la Chişinău). A fost arestat în plus Gabriel Stati, om de afaceri basarabean, acuzat că ar fi finanţat protestele de la Chişinău. Cu alte cuvinte, Voronin a încercat să folosească ocazia pentru a lovi doi iepuri deodată: competiţia politică şi cea economică, pentru că firmele familiei Stati îi stăteau ca un ghimpe în ochi lui Oleg Voronin (fiul lui Vladimir Voronin şi, deocamdată, singurul miliardar din Basarabia). Totodată, un fost consilier al lui Voronin, trecut în tabăra democrată, a fost arestat şi acuzat de tentativă de lovitură de stat.

- României i-a fost impus regim de vize pentru intrarea pe teritoriul RM, în dispreţul normelor europene şi al legislaţiei internaţionale. Oricum dispoziţia e aplicată de fapt de pe 25 martie. A propos: comuniştii moldovenişti au fixat şi un "preţ al păcii", cerând semnarea tratatului de bază propus cu ceva timp în urmă României, chiar de ei (tratat care, pentru informare, e un document aberant, scris în "limbile română şi moldovenească" şi a fost evident respins de România).

- au fost luate la rând instituţiile de învăţământ şi au fost verificaţi absenţii, iar un director de liceu (cel puţin) a fost demis. Părinţilor li s-a amintit de faptul că răspund penal pentru faptele minorilor, iar elevilor şi studenţilor li s-a pus în vedere că absenţa de la cursuri în ziua de 10 aprilie atrage automat exmatricularea. Cu toate acestea, şi joi au protestat câteva sute de tineri.

Culmea cinismului, premierul moldovean a făcut publică o declaraţie de un incredibil tupeu, în care îi ameninţa voalat cu moartea pe tinerii care urmau să participe la protestul din 10 aprilie. Printre altele, citez: "zilele acestea s-a văzut clar că pentru unii oameni, dacă poţi să-i numeşti aşa, viaţa copiilor nu reprezintă nimic, sînt gata să-i sacrifice în interesele lor murdare şi antiumane" (cu referire evidentă la liderii opoziţiei). Dar partea cea mai "frumoasă" este aceasta: "Organizatorii celei mai mare crime din istoria Republicii Moldova planifică pentru mîine şi duminică să folosească din nou copiii pentru a devasta clădirea Guvernului, de data aceasta. Dacă acest lucru va fi admis de noi toţi, jertfele umane va fi foarte greu de evitat. Poliţia va folosi toate mijloacele necesare pentru apărarea constituţionalităţii Republicii Moldova, inclusiv armele". În caz că suportaţi lectura întregului document, îl puteţi citi aici.

Evident, în acelaşi moment în care premierul făcea publică declaraţia de mai sus continuau arestările şi răpirile, iar secţiile de poliţie vuiau de vaietele copiilor. Video:

20090410

- în PMAN au protestat 800 de tineri. Date fiind condiţiile, ceea ce aceşti tineri au făcut ar trebui considerat un act eroic. Românii obtuzi şi laşi care deabia aşteaptă să vadă că tinerii de acolo sunt fricoşi ar trebui să facă o plimbare scurtă până la Chişinău.

- un ziar rus a făcut public faptul că Rusia a furnizat regimului dictatorial de la Chişinău un avion plin cu echipamente speciale pentru împiedicarea protestelor (ex. grenade lacrimogene). Implicarea Rusiei se pare că nu se opreşte aici, de vreme ce au fost relatări care vorbeau de grupe de agenţi FSB trimişi la Chişinău în zilele anterioare.

- jurnaliştii basarabeni şi străini (în special români) au devenit ţinta predilectă a regimului dictatorial de la Chişinău. Dacă 19 ziarişti români nu au fost lăsaţi să intre pe teritoriul RM, unii au fost reţinuţi (precum Doru Dendiu, corespondent TVR), alţii expulzaţi, iar jurnaliştii basarabeni au fost arestaţi şi bătuţi (ex: Natalia Morari, iniţiatoarea protestelor paşnice - care a fost arestată, apoi eliberată, iar acum e dispărută, pentru că cel mai probabil se ascunde - sau fraţii Ghenadie şi Oleg Brega). În urma tracasărilor repetate, după ce redactorul şef al publicaţiei a fost reţinut mai multe ore, întregul colectiv al Jurnalului de Chişinău a cerut în seara aceasta azil politic în USA.

Site-urile presei libere au fost accesibile cu intermitenţe, iar cel mai important site de ştiri independent, unimedia.md, a fost închis - prin asta accesul la blogurile Unimedia a devenit imposibil, iar unii jurnalişti ai Unimedia au ajuns în situaţia de a cere găzduire pe alte site-uri şi bloguri.

Anunţ pe această cale că blogul este disponibil pentru orice jurnalist din Republica Moldova care nu îşi mai poate publica articolele pe un site .md. Dacă e nevoie, folosiţi formularul de comentarii de la sfârşitul articolului.

- într-o tentativă de a pacifica societatea pe care a scăpat-o de sub control, (încă) preşedintele Voronin a acceptat renumărarea voturilor. Termenul acordat partidelor de opoziţie pentru renumărare este însâ mult prea scurt: 4 zile.

- în acelaşi timp, Voronin a continuat să acuze implicarea României în evenimentele din Basarabia, clamând că are la dispoziţie dovezi în acest sens. A dat şi 4 exemple tipic staliniste. Eu mă rezum la al treilea exemplu de "implicare", cel al "specialiştilor români", pentru că Procuratura de la Chişinău a anunţat că a reţinut un "spion român". Încercaţi să ghiciţi cum îl cheamă: Johnattan Jerusalayem Netanyahu, în vâstă de 57 de ani. Nume de român neaoş, n-am ce spune.

"Românul" a fost acuzat că are hărţi ale Chişinăului, că are poze cu Preşedenţia şi Parlamentul (până aici, eu înţeleg că omul o fi vreun turist care a făcut poze în centru, aşa cum turiştii din Bucureşti pozează Casa Poporului) şi, partea cea mai tare, că ar fi deţinut "sticle cu substanţe inflamabile special adaptate". Încerc să ghicesc: vişinată? Sau totuşi ţuică, pentru că arde mai bine?

- la rampă a ieşit şi serviciul de securitate al RM, cu o declaraţie în care condamnă presa liberă de la Chişinău şi presa românească în ansamblu, respingând acuzaţiile de implicare în evenimente - acuzaţii demonstrate cu vârf şi îndesat, printre altele, de zecile de filme disponibile deja pe Youtube. Nu comentez prea multe despre declaraţie (chit că, dacă un serviciu de informaţii care se consideră serios ajunge să se bată în comunicate, atunci înţeleg că profesional serviciul respectiv suferă din greu), însă vă invit să vă delectaţi cu una din idei: Serviciul de Informaţii şi Securitate se declară hotărât să apere democraţia şi interesele naţionale ale statului, să fie la straja şi promovarea valorilor naţionale ale Republicii Moldova, asigurând drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor în orice condiţii. Nimeni nu are dreptul să sfideze societatea civilă, populaţia, în special atunci când este vorba de viitorul ţării noastre. Mda, să le spună asta liceenilor şi studenţilor pe care au de gând să-i nenorocească prin închisori.


B. Încerc - doar încerc - să analizez câte ceva.

Faţada de democraţie din Republica Moldova a căzut cu zgomot, iar derapajele antidemocratice ale autorităţilor sunt documentate inclusiv cu material multimedia. În acest moment este clar că regimul se bazează doar pe nostalgici, pensionari, şi pe cei năimiţi: poliţiştii, personalul vamal, cadrele superioare din armată, agenţii de securitate şi funcţionarii superiori. Nici baza aceasta nu este foarte solidă: există informaţii conform cărora mulţi poliţişti şi-ar fi dat demisia în ultima săptămână, văzând ce înseamnă democraţia a la Voronin. Cu alte cuvinte, o rezistenţă de durată mai bine organizată ar avea toate şansele de a determina implozia unui astfel de sistem nedemocratic.

Încălcările flagrante ale dreptului la informaţie din ultimele 48 de ore cer măsuri rapide şi hotărâte pe plan internaţional. Cred că ceea ce au făcut jurnaliştii de la Jurnal de Chişinău poate constitui un exemplu. Ar trebui ca tuturor jurnaliştilor - persecutaţi în Basarabia pentru că apără democraţia - să li se acorde neîntârziat azil politic în Uniunea Europeană, dacă îl vor cere. Libertatea cuvântului nu este un moft.

În ceea ce priveşte relaţiile cu România, noul ambasador român nu a fost încă acceptat, şi pronosticul meu este că nu va fi acceptat, pentru că în acest moment dictatura de la Chişinău doreşte îngheţarea completă a relaţiilor cu România şi instaurarea pe Prut a unei cortine de fier pe deasupra căreia să nu mai poată trece nici pasărea cerului. Pe de altă parte, dictatura de la Chişinău nu a transmis şi nici nu are de gând să transmită României informaţii legate de cetăţenii români arestaţi în Basarabia. Cum să îi spui "duşmanului" pe care dintre "spionii" lui i-ai capturat? Dacă există cetăţeni români arestaţi la Chişinău, ei vor fi demonizaţi în procese de tip stalinist pentru tentativă de lovitură de stat, cum s-a întâmplat dealtfel şi azi. Dictatura de la Chişinău va face totul pentru a determina Bucureştiul să semneze tratatul de bază.

În fine, în ceea ce priveşte societatea basarabeană, părerea mea este că spaţiul de expresie civică va fi mult mai îngust şi mult mai violent. Din păcate pentru acei tineri frumoşi şi curajoşi, singura lor şansă şi salvare rămân pentru moment ei înşişi. Pentru că diplomaţia se mişcă încet.

În orice caz, până atunci când fărădelegile comise de actualul regim vor fi demonstrate în faţa unui tribunal internaţional, ar fi poate bine să se aibă în vedere interzicerea accesului nomenclaturiştilor de vârf ai dictaturii proaspăt demascate de la Chişinău pe teritoriul EU, exact aşa cum li se interzice acum demnitarilor transnistreni. Pentru că eu nu mai sunt capabil să văd, de luni încoace, nicio diferenţă între Smirnov şi Voronin. Niciuna.

Basarabia. Ziua a treia

Vă spuneam că la ora 1.00 am - deci în dimineaţa zilei de azi - armata şi poliţia au intrat în PMAN şi au făcut curăţenie, adică i-au arestat pe protestatarii care mai rămăseseră acolo şi au declanşat vânătoarea celor care au încercat să se salveze prin fugă.

Ziua de azi a marcat un recul al demonstraţiilor la Chişinău. Au participat mai puţini demonstranţi, iar acţiunile dictaturii comuniste sunt, se pare, relativ eficiente - pentru că oamenilor le e frică. Liderii partidelor de opoziţie, care ar fi trebuit să îşi asume conducerea demonstraţiilor, nu au apărut în PMAN (voi explica în partea finală a articolului de ce), iar lipsa lor s-a simţit. Pe de altă parte, demonstranţii au făcut pentru prima dată publică o poziţie comună, pe care vă invit să o citiţi aici. Faptul că demonstranţii se detaşează de liderii partidelor de opoziţie, prea puţin dispuşi să sprijine demonstraţiile până la capăt, mi se pare un lucru bun. Rămâne ca demonstranţii să reuşească să respingă provocările bătătoare la ochi din ultimele zile.

Redau mai jos revendicările demonstranţilor:

1. invalidarea alegerilor;
2. stabilirea unor noi alegeri, pe baza unor liste electorale corecte;
3. demisia conducerii TRM;
4. accesul liber al demonstranţilor la mass-media de stat şi prezentarea obiectivă a evenimentelor;
5. încetarea urmăririi penale a demonstranţilor şi eliberarea celor arestaţi;
6. negocieri ale demonstranţilor cu guvernarea. (cereri preluate de pe http://coalitiaanticomunista2009.wordpress.com/)

Părerea mea este că, dacă demonstraţiile vor avea un caracter exclusiv paşnic, ele vor deveni cu mult mai periculoase pentru regim decât demonstraţiile cu caracter violent de ieri.

Aşa cum spuneam, rechemarea ambasadorului RM de la Bucureşti de luni seara nu era decât un punct al unui plan. Azi, înainte de prânz, ambasadorul român în RM a fost declarat, cum pronosticam ieri seară, persona non grata, iar intrarea cetăţenilor români în RM nu se mai poate face decât cu viză. Mai mult, graniţa a fost închisă complet, nu se mai poate intra în RM, nu se mai poate ieşi din RM. Hmm, ce paradis trebuie să fie dictatura lui Voronin... Reacţia oficială a României mi se pare echilibrată, deşi aş fi vrut să îl aud puţin şi pe preşedintele României exprimând un punct oficial de vedere. Sper ca la ora asta firele telefonice dintre Bucureşti şi Bruxelles să fie înroşite. Deşi, repet, nu aştept nimic de la Bruxelles.

Au apărut şi puncte de vedere relevante privind fraudarea alegerilor din Basarabia. Întâi, încă de ieri, europarlamentarul român Marian Jean Marinescu - observator la alegerile din 5 aprilie - atrăgea, cum o făcusem şi eu, diferenţa dintre exit-poll şi rezultate. Pe deasupra, se întreba cum de a crescut numărul votanţilor cu 150,000 faţă de alegerile locale din 2007, când RM este într-un declin demografic foarte accentuat? Oricum, citiţi articolul - merită.

În al doilea rând, baroneasa Emma Nicholson a exprimat şi ea dubii foarte serioase vis-a-vis de procesul de votare din RM. Ascultaţi interviul dănsei pentru BBC aici. Conform baronesei, numărarea voturilor indica un procent de 35 % pentru PCRM şi 40-45 % pentru opoziţia parlamentară.

Alte indicii ale lucrurilor care s-au întâmplat cu adevărat în Basarabia zilele acestea sunt:

1. în spatele clădirii guvernului de la Chişinău (care nu a fost ocupată de protestatari, rămânând sediul puterii comuniste pe tot parcursul demonstraţiilor), au fost depistate automobile cu numere moldoveneşti şi transnistrene, considerate ca fiind ale serviciilor speciale. Priviţi video:

2. au fost depistaţi deasemenea poliţişti care pregăteau, ieri, pietrele folosite ulterior pentru asaltul instituţiilor publice - video disponibile aici.

3. un lider al opoziţiei extraparlamentare a fost arestat şi acuzat de tentativă de lovitură de stat, azi. De menţionat că doi copii ai acestuia se află de jumătate de an pe teritoriul consulatului român de la Chişinău, după ce regimul lui Voronin a dispus arestarea lor. Cu alte cuvinte, acest lider politic va fi acuzat că este un instrument al României, în cel mai pur stil stalinist.

4. acum câteva ore, mai mulţi tineri au fost răpiţi şi duşi în direcţii necunoscute. Îmi permit să ghicesc: tinerii au fost răpiţi de serviciile speciale şi duşi în afara Chişinăului, acolo unde se află şi ceilalţi aproape 200 de tineri arestaţi ieri.

Între timp, undeva pe la ora 22.00, au fost publicate rezultatele finale ale alegerilor parlamentare. Să ne mirăm că PCRM a scăzut de la 49.96 % din voturi la 49.48 %, prin numărarea a mai puţin de 2 % din numărul total de voturi? Să ne mirăm că pentru numărarea a 2 % din voturi au fost necesare aproape 48 de ore? Să ne mirăm că din cele 16,914 voturi exprimate în străinătate au fost considerate valide 12,419 (adică mai mult de un sfert din voturile din străinătate au fost anulate)? Nu, să nu ne mirăm, toate aceste lucruri sunt logice şi chiar previzibile într-o dictatură.

Pe baza acestor rezultate, PCRM va obţine 59 sau 60 de mandate în Parlament, ceea ce nu-i va permite să aleagă singur preşedintele RM - care ar trebui ales în următoarele două luni [rectific o informaţie greşită care mi-a scăpat la momentul publicării articolului]. Ce înseamnă asta? Înseamnă că liderii opoziţiei parlamentare nu mai au interes atât de mare de a sprijini protestele. Şi mai înseamnă că PCRM a găsit deja pe deputatul sau deputaţii de opoziţie care vor trăda.

Toate elementele aduc prea mult a diversiune. Comuniştii nu vor decât ca demonstraţiile paşnice din PMAN să înceteze şi vor face totul să le oprească. Rămâne de văzut cât de legaţi se mai simt demonstranţii de opoziţia care i-a dezamăgit.

Aşadar, rămâne de văzut cum vor continua lucrurile la Chişinău. Pentru mine este clar că Voronin nu va renunţa de bună voie la putere. Rămâne de văzut cât de departe sunt dispuşi să meargă oamenii, pentru libertatea lor... Nu aş băga mâna în foc că vor renunţa atât de uşor precum şi-ar dori cei mai pragmatici şi mai comozi dintre noi.

Iată video cu democraţia lui Voronin. Ca să fie totul clar.


...Cât de cinic sună ceea ce scriu! Ar trebui să ne fie ruşine!

Revoluţie în Basarabia

Ceea ce s-a întâmplat în ultimile 24 de ore la Chişinău e o palmă pe faţa celor ce şi-au pierdut prea uşor credinţa într-o evoluţie democratică rapidă a RM. Pe scurt, material video pus la dispoziţie de Pro TV:

Revolutie in Moldova! Incendiul de la cladirea Parlamentului a fost stins

StirileProTV.ro

Cum sunt alţii care au scris de la faţa locului, nu are rost să repet şi eu ceea ce deja se cunoaşte. Însă vreau să vă pun la dispoziţie sursele de informaţie, pentru că ăsta e lucrul cel mai important atunci când autorităţi opresive caută să împiedice accesul la informaţie (telefonia mobilă nu a funcţionat în centrul Chişinăului, iar internetul a fost tăiat în RM până seara). Aşadar:

- cea mai bună şi completă informaţie de la faţa locului - live-blogging - este disponibilă pe site-ul unimedia.info. Să nu rataţi galeriile foto, materialul disponibil acolo este excepţional.

Precizez că, în acest moment, funcţionează toate site-urile importante din Basarabia, inclusiv cele independente, mai puţin cel mai important - www.unimedia.md - care a fost atacat cibernetic.

- transmisia video live de la faţa locului a fost posibilă datorită satelitului Pro TV Chişinău. Vă invit să urmăriţi aşadar Pro TV Bucureşti pentru streaming live. Am impresia că este folosit canalul 3 de streaming.

- o transmisie audio live poate fi urmărită pe streaming-ul radio Vocea Basarabiei, aici.

- cea mai bună acoperire live de ansamblu a evenimentului (adică în Basarabia şi în România) este disponibilă pe blogul lui INconstantIN, aici.

- informaţii foarte valoroase, mai mult sau mai puţin în timp real, sunt cele disponibile în blogosfera basarabeană. Mulţi bloggeri basarabeni sunt prezenţi la faţa locului şi pot oferi un complement de informaţie. Consultaţi lista cu ultimele postări de pe site.

- mai puteţi găsi informaţii foarte bune pe Hotnews (.ro şi .md), inclusiv relatări de la faţa locului în timp real. Trebuie să spun că Hotnews nu a stat deloc în espectativă şi a prezentat foarte bine evenimentul încă de la început, constituind o remarcabilă şi fericită excepţie în presa românească. Importanţa Hotnews este că atunci când siteurile independente din Basarabia au fost blocate, informaţia a circulat aici.

Ceea ce este clar, e faptul că manifestaţiile de azi au avut loc nu doar la Chişinău. Ele s-au extins şi la Bălţi, la Cahul, la Ungheni, iar tinerii din Orhei au fost împiedicaţi să plece spre Chişinău pentru a se alătura protestatarilor. Mai mult, graniţa cu România a fost blocată în întregime pe partea moldovenească pentru cetăţenii români, deşi au fost şi 4 autocare cu studenţi basarabeni din Iaşi oprite la frontieră.

Bilanţul zilei nu este clar, însă se vorbeşte de un mort şi 100 de răniţi. La un moment dat se vorbea de doi poliţişti morţi, iar apoi de o tânără asfixiată. La ora unu noaptea se auzeau focuri de armă în PMAN, atunci când poliţia şi armata au intervenit pentru a evacua piaţa. Sute de manifestanţi au fost arestaţi, la Chişinău şi Bălţi. Manifestaţiile au fost filmate de către Serviciul de Informaţii şi Securitate, pentru ca protestatarii să poată fi urmăriţi pe baza probelor video.

Au existat din fericire şi manifestări de solidaritate, în România şi nu numai. Pentru manifestările de solidaritate din România, mergeţi aici. Eu am participat la cea din Bucureşti (am vrut să scap de ruşinea de a îi lăsa pe acei tineri singuri), am şi poze, dar le voi adăuga mai târziu în corpul articolului.

Personal, nu întrevăd în acest moment cum vor evolua lucrurile. Pe de o parte, liderii opoziţiei sunt depăşiţi de evenimente: la negocierile cu preşedintele Voronin ei au cerut - atenţie - numărarea din nou a voturilor, şi nu invalidarea alegerilor (care, adevărat, e improbabilă atât timp cât alegerile au fost considerate democratice de instituţiile internaţionale). Aici Vitalie Cojocari are deplină dreptate. Cum să ceri renumărarea unor voturi deja falsificate?...

Priviţi video de la negocieri dintre liderii opoziţiei şi preşedintele Voronin:

Pe de altă parte, a avut loc într-adevăr o lovitură de stat în Basarabia, însă trebuie corectat ceea ce a afirmat Voronin: tentativa de lovitură de stat nu a avut loc azi, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, ci duminică noaptea, când PCRM a falsificat, la adăpostul întunericului, rezultatul alegerilor. Ceea ce se întâmplă acum în Basarabia este că oamenii, în general tineri, nu mai sunt dispuşi să accepte minciuna - pentru că rezultatele oficiale ale alegerilor au fost percepute ca o minciună, ca un furt - şi sufocanta lipsă de democraţie.

Voci lucide au cerut ca evenimentele în curs să fie mediate. Nicu Popescu a cerut venirea lui Javier Solana (reprezentantul pentru politică externă al Comisiei Europene) la Chişinău şi încheierea unei înţelegeri între putere şi opoziţie. Din păcate, părerea mea este că Occidentului nu îi pasă de Basarabia şi că o mediere EU la Chişinău este imposibilă în acest moment. EU nu vrea să se implice, şi nici chiar poziţia României nu va schimba asta. Reacţiile în mediile occidentale - inclusiv în presă - au fost extrem de slabe. Nu de acolo poate veni ajutorul. Asta cred eu.

Singurul mod în care se poate ajunge în cele din urmă la o înţelegere este ca tinerii de la Chişinău să nu cedeze, să nu plece din PMAN. Şi vă mărturisesc sincer că mi-e teamă, pentru că Voronin nu se va teme să cheme la arme pe minerii de la Tiraspol, pentru a apăra democraţia de la Chişinău de atacurile fasciştilor beţi. Asta dacă nu se va mulţumi cu intervenţia armatei, cu muniţie de război, după cum spun unele informaţii pe surse. La un alt nivel, ambasadorul RM de la Bucureşti a fost rechemat la Chişinău, iar preşedintele Voronin reclamă insistent că evenimentele au fost organizate la Bucureşti. Urmează, am impresia, un meci diplomatic de care nu am mai avut parte în ultimul timp. Nu m-ar mira să văd un ambasador român la Chişinău declarat persona non grata zilele următoare, la modul în care cei de la Chişinău înţeleg să facă diplomaţie.

Cert este că trebuie să fim pregătiţi pentru ce e mai rău, şi să avem pentru orice eventualitate ajutoare umanitare şi medicale amplasate la graniţă, poate nişte personal medical. Ceea ce se întâmplă la Chişinău acum se poate lăsa cu răniţi, mulţi răniţi, iar spitalele din RM riscă să fie repede depăşite de situaţie. Mai ales dacă evenimentele escaladează - iar câtă vreme o soluţie externă nu există şi forţele politice interne nu ajung la un acord, iar comuniştii ţin cu dinţii de putere, acest lucru mi se pare probabil.

Primăvara de la Chişinău intră astfel în ziua a treia. Ce ne rezervă această zi?

week'toriAl.37. Basarabia

După cum ştim (sau poate nu), ieri (duminică) au avut loc alegeri parlamentare la Chişinău. Pentru cititorii mei din România, voi spune că alegerile parlamentare din RM sunt importante nu doar pentru componenţa legislativului, ci şi pentru faptul că Parlamentul de la Chişinău are atribuţia de a alege preşedintele RM. Putem considera alegerile de ieri ca fiind parlamentare şi prezidenţiale în acelaşi timp.

Rezultatele oficiale sunt dezastruoase. PCRM a câştigat alegerile cu un neverosimil procent de 50 % din voturi, iar în Parlament au mai acces 3 partide, toate de opoziţie: PL, condus de Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului; PLDM, condus de Vladimir Filat (fost susţinător al comuniştilor în urmă cu câţiva ani, devenit opozant) şi AMN, condus de Serafim Urechean, fost primar al Chişinăului.

Urmează însă semnele de întrebare, pe care le enumăr mai jos:

- cum se poate ca PCRM să crească în sondaje, de la 36 % intenţii de vot în urmă cu 2 săptămâni, la 50 % voturi valabil exprimate în alegeri? În plus, cum se face că în exit-poll PCRM avea 45 %, ceea ce înseamnă că avem o diferenţă de 5 % între exit-poll şi rezultatul final?

- cum se poate ca gradul de participare în alegeri să fie de peste 59 %, în condiţiile în care, din 2,500,000 de cetăţeni cu drept de vot, se estimează că aproximativ 1,000,000 lucrează în străinătate, iar dintre aceştia şi-au exercitat votul aproximativ 20,000? Să înţeleg că pe teritoriul RM gradul de participare la vot a fost de 100 %? Să înţeleg că, de fapt, în străinătate lucrează foarte puţini cetăţeni moldoveni?

- cum se poate ca PCRM să obţină fix 61 de mandate, adică exact câte îi sunt necesare pentru a alege singur preşedintele RM? De ce nu a obţinut 62 sau 63, dacă populaţia a votat masiv PCRM aşa cum ni se cere să credem? Cum se face că populaţia RM a votat PCRM fix cât să îi ofere 61 de mandate?

Ca sociolog wannabe, lucrurile astea mi se par (foarte) urât mirositoare. Pentru că în RM nu curge chiar lapte şi miere în acest moment, incapacitatea de plată este la o distanţă de câteva luni, datoria externă a urcat peste 4,000,000,000 $, iar oamenii nu trăiesc mai bine decât înainte (mă exprim eufemistic). Mărirea pensiilor (care a avut loc exact la 1 aprilie) nu va avea niciun efect asupra nivelului de trai, iar criza economică va determina pe mulţi oameni activi, acum aflaţi în străinătate, să se întoarcă în RM. Cum se vor împăca ei cu situaţia existentă nu e greu de ghicit. Ceea ce vreau să spun este că votul pentru PCRM vine împotriva cursului şi nu se explică logic. Decât prin fraudarea alegerilor.

Dincolo de aceste întrebări, câteva certitudini: opoziţia a fost împrăştiată şi mai slab organizată decât PCRM. Lideri consumaţi (Serafim Urechean), contestaţi (Vladimir Filat) sau incapabili (Mihai Ghimpu), care nu se unesc decât conjunctural şi declarativ, de nevoie, nu pot constitui în acest moment o opoziţie învingătoare. Dacă ar fi o lecţie de învăţat pentru opoziţie din aceste alegeri, ea ar suna cam aşa: UNIŢI-VĂ, UNIŢI-VĂ, UNIŢI-VĂ. Şi prefer să nu vorbesc deloc de opoziţia extraparlamentară, care a ajutat enorm PCRM.

Am făcut mai multe tururi ale blogosferei basarabene şi îmi pare rău să văd că oameni care sperau în schimbare - îi găsiţi în blogroll - au fost descumpăniţi de rezultat (Şi eu am fost mirat, şi repet: nu se poate ca de la 36 % intenţie de vot să ai 50 % voturi, în 2 săptămâni, când lucrurile merg din ce în ce mai rău. Trebuia să iau în considerare faptul că PCRM nu poate miza pe un partid trădător, cum a fost PPCD în 2005, şi va căuta să obţină singur cele 61 de mandate.) Ei nu trebuie să renunţe la ideea de a aduce democraţia în RM.

Reacţia tinerilor din RM la aflarea rezultatelor este însă cel mai bun lucru: zeci de mii dintre ei au ieşit azi în stradă, în mod spontan, şi au protestat paşnic. Au reacţionat mai bine decât liderii partidelor de opoziţie - numai Vladimir Filat a fost văzut azi în PMAN din Chişinău. Unde sunt Dorin Chirtoacă şi Mihai Ghimpu, unde e Serafim Urechean? Locul lor, zilele astea, e acolo, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dacă vor să repare ceva din greşelile comise de-a lungul campaniei, numai acolo o pot face.

Un cuvânt şi despre România. Interesul faţă de alegerile din RM mi s-a părut scăzut, atitudinea oamenilor faţă de ceea ce se întâmplă în Basarabia este foarte reţinută, şi asta pentru că românii din ţară nu pot înţelege cum PCRM poate fi unul din cele mai importante partide din RM. Presa românească a preferat să vorbească despre arestarea şi procesul lui George Becali sau despre cutremurul de azi din Italia. Cu o excepţie importantă (dau link spre cel mai recent articol): Hotnews.

Aşadar, la Chişinău comuniştii păstrează puterea (alegerile sunt considerate valide de către OSCE - vezi blogul lui Vitalie Cojocari), tinerii protestează paşnic, opoziţia e în continuare spartă, blogosfera e lipsită de replică şi situaţia economică se înrăutăţeşte. Iar la Bucureşti oamenii lipsiţi de interes (interesaţi, în schimb, de soarta unui miliardar de carton) află că Republica Moldova a votat pentru a treia oară consecutiv pentru comunişti, în timp ce presa străluceşte prin tăcere - totuşi, nu generalizez.

Nu asta voiam să scriu azi.

week'toriAl.36 Să ne amintim de Basarabia

Pe 5 aprilie sunt alegeri parlamentare. Nu în România, ci în Basarabia - ceea ce pentru mine, afectiv vorbind, tot România înseamnă. Acest lucru face ca, pentru mine, ceea ce se va întâmpla în aceste alegeri să conteze. Şi explică existenţa articolului de faţă.

Competitori teoretici pentru cele aproximativ 100 de locuri ale Parlamentului de la Chişinău sunt vreo douăzeci şi ceva, dacă e să avem în vedere toate partidele înscrise la tribunal. Se vorbeşte de şansele PCRM de a păstra puterea, de evoluţia în sondaje a PL, PLDM şi AMN, de posibilitatea accederii în Parlament a PSD, PPCD, MAE, UCM sau PDM. Realitatea, însă, e mult mai simplă. Sunt doar doi concurenţi electorali: comuniştii şi restul.

Citesc zilnic presa din Republica Moldova şi observ discursul pe care îl foloseşte partidul actual de guvernământ. Temele acestuia sunt (profesionist) alese în ideea de a inspira un sentiment de certitudine şi confort: comuniştii moldoveni sunt cei care au adus "stabilitate", ei au adus "linişte" şi "siguranţă", şi asta în opoziţie cu guvernările anterioare, calificate ca dezastruoase şi incapabile.

Discursul comunist moldovenist îmi aduce aminte de o secvenţă din jurnalul lui Mircea Iosifescu: în ianuarie 1981, seară de telecinematecă la Televiziunea Română - e difuzat filmul "Cinci prieteni" regizat de Julien Duvivier. Jean Gabin (actorul principal) exclamă: Pourquoi se quereller? Nous voulons tous la meme chose: la liberte. Titrarea: De ce să ne certăm? Vrem cu toţii acelaşi lucru: liniştea. Fapt în sine revelator: o structură autoritară, incompatibilă cu dorinţa de libertate, pe care nu o poate asigura, va încerca să ofere drept calmant liniştea, stabilitatea, siguranţa. Şi se va lăuda cu asta.

Corolar, am aflat zilele trecute că PCRM va avea ca imagine publică în timpul campaniei pe Pavel Stratan, tatăl Cleopatrei Stratan. Tristă evoluţie pentru un artist care îşi căuta până nu de mult împlinirea profesională la Bucureşti - după ce ai încercat să apropii două maluri de Prut, să încerci să le dezbini, contra cost. Dar nu miră: comuniştilor "moldoveni" le e indispensabil un artist care să facă apologia alcoolului în care să îţi îneci amarul unei existenţe cenuşii controlate de ei.

Ei bine, până aici.

La o privire obiectivă, guvernarea comunistă a avut într-adevăr "performanţe" demne de invidiat. După opt ani de guvernare comunistă, Republica Moldova este unul din statele cele mai afectate de criză (e şi logic, dacă avem în vedere numai numărul celor care lucrează în străinătate). Pentru a păstra o aparentă stabilitate a monedei înainte de alegeri, BNM aruncă pe piaţa valutară rezerve cu nemiluita (aproape 400,000,000 $ în ultimele două luni, respectiv 117,000,000 $ în ultimele două săptămâni, în condiţiile în care rezervele totale ale BNM se apropie acum de 1,200,000,000 $).

Din punct de vedere social, starea RM este mai proastă decât a tuturor statelor vecine. Populaţia activă este în străinătate, RM iese în evidenţă în clasamentele internaţionale privind traficul de persoane, iar mediul antreprenorial este sufocat de existenţa grupurilor de interese cu conexiuni politice.

Din punct de vedere religios, PCRM încearcă să facă o echilibristică precară între doctrina leninistă la care nu a renunţat niciodată în mod explicit şi raţiunile pragmatice ale realităţii de pe teren. Mitropolia Moldovei subordonată BORu este sprijinită pe toate căile posibile, în timp ce Mitropolia Basarabiei (subordonată canonic Patriarhiei de la Bucureşti) este ţinută sub control de fidelii aliaţi ai comuniştilor, iar grupurile religioase minoritare sunt privite în cel mai bun caz cu suspiciune. Este oricum grăitoare imaginea unui lider comunist ateu - Vladimir Voronin îşi reclamă o filiaţie ideologică explicită de la o ideologie care a cauzat numai în URSS moartea a aproximativ 200,000 de persoane şi internarea în lagăre a altor 500,000 - predicând într-o biserică pro-moscovită. "Hristos a fost primul comunist" - aşa a sunat predica lui. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este al nostru, facem ce vrem cu El.

Tabloul este completat de o justiţie aservită politic şi de o presă independentă cu căluşul la gură (să ne amintim doar de cazul recent al Pro TV Chişinău, sau de postul de radio Vocea Basarabiei, sau de şicanele la adresa portalului Unimedia datând chiar din această campanie electorală, de procesul cu TVR...). Situaţia a fost semnalată frecvent de europarlamentarul român Maria Petre, iar o interpelare de astăzi a deputatului Tudor Panţâru (ales în circumscripţia electorală care include Republica Moldova) atrage atenţia asupra foarte probabilelor nereguli de la alegerile care se apropie.

Închei spunând că, sincer, nu ştiu cu cine aş vota în acest moment dacă aş avea acest drept. Nu există partid politic perfect, iar în Republica Moldova este un lucru mare faptul că încă există forţe politice pro-occidentale, cu toate defectele care le pot fi imputate şi cu toate persoanele controversate care le conduc uneori. Dar ştiu totuşi un lucru sigur: nu aş vota cu comuniştii. Şi aş merge neapărat la vot.

PS. Am recitit articolul după publicare şi cred că se mai cuvin menţionate două reuşite comuniste:

1. Republica Moldova este cea mai săracă ţară din Europa (a depăşit Albania);
2. pe teritoriul Republicii Moldova încă se desfăşoară un conflict militar, aflat acum în stadiul "îngheţat", cel din Transnistria. În 8 ani de guvernare comuniştii nu au obţinut nimic în procesul de negociere.

week’toriAl.15 din nou, despre libertate în Basarabia

Acest articol trebuia să apară vinerea trecută, însă nu am reuşit să îl scriu înainte de a pleca din Bucureşti. Am văzut însă că subiectul nu a fost dezbătut prea mult pe la noi, aşa că...

Unul din puţinele lucruri palpabile cîştigate la Chişinău după declararea independenţei a fost libertatea cuvântului. Sau aşa părea a fi. Idealul democratic este clamat de toate guvernările din RM. Şi totuşi, ca observator a ceea ce se întâmplă acolo de la declararea independenţei până acum, ajung să cred că guvernarea actuală de acolo operează cu cele mai mici standarde democratice.

Nu este surprinzător să auzim că foştii nomenclaturişti s-au reciclat şi au revenit la putere. Acest lucru s-a întâmplat dealtfel cam în toate ţările foste comuniste. Însă, în timp ce în România, de exemplu, Ion Iliescu şi-a făcut blog (nu comentez circumstanţele), în Basarabia faptul de a avea un blog te indică drept potenţial client al agenţiilor guvernamentale de securitate. Cu atât mai mult, faptul de a avea un site în care este respectat dreptul la libera exprimare. Şi cu atât mai mult faptul de a avea un site care ÎNCURAJEAZĂ dreptul la libera exprimare, aşa cum este cazul de faţă.

Înainte de a trece mai departe, redau mai jos textul articolului apărut la Chişinău:

UNIMEDIA în vizorul SIS-ului şi al Procuraturii Generale

09 Aprilie 2008, 15:13

Procuratura Generală solicită portalului de ştiri UNIMEDIA să ofere Serviciului de Informaţii şi Securitate o serie de adrese IP, utilizate de câţiva vizitatori, precum şi comentariile acestora, plasate pe site în perioada 1 ianuarie – 24 martie 2008. O scrisoare în acest sens a fost expediată de către Procuratura Generală pe adresa companiei, căreia îi aparţinea anterior UNIMEDIA până la 10 ianuarie 2008. New Media Group nu a oferit până în acest moment nicio informaţie structurilor statului în acest sens şi va răspunde oficial la această solicitare în conformitate cu legislaţia, când va primi o adresare în acest sens de la Procuratura Generală, în care va ţine cont de protejarea vizitatorilor UNIMEDIA.

Procuratura Generală a expediat la adresa companiei care deţinea anterior portalul de ştiri UNIMEDIA o scrisoare oficială, în care se solicită executarea încheierii judecătoreşti din 24 martie curent, emisă de Judecătorul de instrucţie a sectorului Buiucani, mun. Chişinău şi să prezinte toate informaţiile solicitate în adresa Serviciului de Informaţii şi Securitate. Aceasta vine ca urmare a demersului făcut de procurorul secţiei controlul activităţii operative de investigaţie a PG Ion Drăguţa privind autorizarea culegerii informaţiei de la instituţiile de telecomunicaţii. Cu alte cuvinte procurorul a solicitat autorizarea instanţei de judecată privind eliberarea de către UNIMEDIA a unor adrese IP utilizate de câţiva vizitatori, precum şi comentariile plasate de aceştia pe site în perioada 01.01.2008 – 24.03.2008. Instanţa de judecată a considerat demersul drept unul întemeiat.

Hotărârea instanţei de judecată are drept suport legal prevederile art. 7, alin. (1), lit. b); art. 8, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 45-XIII din 12 aprilie 1994 privind activitatea operativă de investigaţie şi art. 41, 303-306 al Codului de Procedură Penală al RM.

(Art. 7. Temeiurile înfăptuirii măsurilor operative de investigaţii

(1) Temeiurile pentru înfăptuirea măsurilor operative de investigaţii sunt:

b) informaţiile devenite cunoscute organelor care exercită activitate operativă de investigaţii:
- privind acţiunea contrară legii în curs de pregătire, comitere sau comisă, precum şi privind persoanele care o pregătesc, o comit sau au comis-o, dacă datele pentru pornirea urmăririi penale sînt insuficiente;
- privind persoanele care se ascund de organele de urmărire penală sau de judecată ori care se eschivează de la sancţiunea penală;
- privind persoanele dispărute fără urmă şi privind depistarea cadavrelor neidentificate;

Art. 8. Condiţiile şi modul de înfăptuire a măsurilor operative de investigaţii

(1) Înfăptuirea măsurilor operative de investigaţii ce violează drepturi ocrotite de lege:

e) culegerea informaţiei de la instituţiile de telecomunicaţii - se admite doar în scopul culegerii informaţiilor despre persoanele care pregătesc, întreprind tentative de comitere, comit sau au comis infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave şi numai în baza încheierii judecătorului de instrucţie şi a deciziei motivate a unuia din conducătorii organului respectiv care exercită activitate operativă de investigaţii. Lista categoriilor unor astfel de conducători se stabileşte prin actele normative departamentale.

Pentru mai multe detalii, vizitaţi pagina
http://www.uni.md/index.php?mod=home&hmod=newsbyid&id=5286

Bun. Şi acum să încercăm să interpretăm puţin. Tuturor portalurilor din RM li s-au solicitat, recent, astfel de date. Dar site-ul în cauză este cel mai important portal de discuţii pe teme politice din RM. Sunt publicate în mod frecvent analize asupra situaţiei existente în RM şi sunt dezbătute la cald evenimente. Nu lipsit de importanţă este faptul că mulţi forumişti sunt cetăţeni români.

În acest context, ceea ce se petrece acolo are parfum de intimidare. Măsura de a cere IPul şi comentariile unui utilizator (cetăţean moldovean sau nu) este acoperită de legislaţia RM, însă ea face abstracţie de caracterul personal al acestei informaţii. Aceasta, fără a mai vorbi de atingerea dreptului la liberă exprimare, indiferent de faptul că eşti cetăţean român sau moldovean.

De fapt, tot ceea ce am spus în articolul de azi poate fi concentrat într-o singură propoziţie, care aşează RM într-o galerie "selectă", alături de China, Coreea de Nord sau Cuba:

În Basarabia cenzura a pătruns pe internet.

Dreptul la libera exprimare este inalienabil. Din acest motiv, am devenit unul din utilizatorii înregistraţi ai portalului în cauză şi îmi voi exprima punctul de vedere de fiecare dată, dacă acest lucru va fi necesar.

NU cenzurii.