Suntem în Polonia de câteva zile deja. Mâine, dealtfel (sau mai bine spus azi, pentru că acum e ora locală 2.58 am), s-ar putea să fie ultima zi pe care o petrecem acum în această ţară. Ca întotdeauna, timpul trece foarte repede atunci când eşti în străinătate, într-un grup. Constaţi că de fapt există un program foarte obositor, în care de fapt nu prea e loc pentru decizia ta. Dar, fie.
Gazdele noastre (e vorba de episcopia ortodoxă de Lublin) ne-au rezervat câteva surprize faţă de ceea ce ştiam la Bucureşti că va fi drumul nostru aici. În primul rând, am petrecut patru nopţi în trei oraşe diferite - o noapte în Lublin, una în Bielgoraj şi două în acest mic sătuc numit Zalesie, situat la câţiva kilometri de Terespol. În caz că nu ştiţi ce este Terespol. uitaţi-vă pe harta Poloniei, la graniţa cu Belarusul. Pe acolo e Terespolul. Mâine (convenţional vorbind) vom petrece prima parte a zilei înapoi în Lublin, iar apoi vom pleca spre casă.
Încerc să compar imaginea mea despre Polonia de până acum cu cea pe care o am în acest moment. Oamenii nu vorbesc atât de mult limbi străine, aşa cum credeam, iar dacă te bazezi pe engleză poţi avea surprize. Dacă e vorba de limbi străine, pe primul loc este limba germană. Totuşi, acest inconvenient este minor.
Polonia poate fi comparată pe ansamblu cu România, iar comparaţia nu ne va fi întotdeauna nefavorabilă. Drumurile pe care am avut ocazia să trecem sunt cam la fel, oraşele la fel, preţurile la fel, mijloacele de transport în comun în general mai vechi, iar când e vorba de automobile, oamenii preferă Skoda şi automobile germane.
Oamenii sunt deosebiţi, şi nu îi laud, pentru că chiar acesta este adevărul. În sensul că sunt deschişi, binevoitori, le place mult muzica şi pe deasupra au o părere nejustificat de bună despre România. Când aflau de unde suntem, deveneau zâmbitori. Dacă asculţi un post de radio local, nu va trece mult timp până ce vei avea ocazia de a asculta o piesă morandi, iar tot ceea ce ţine de ţara mea primeşte atenţie. Dar ceea ce m-a convins a fost felul în care grupul de tineri cu care am interacţionat zilele trecute ne-a susţinut moralmente la festivalul de azi.
A propos. Astăzi a fost a doua zi a festivalului de muzică religioasă de Crăciun din Terespol (polonezii ortodocşi, numărând cam 500,000, sunt pe stil vechi, deşi în oraşe s-a trecut în general la stilul nou), la care au participat câteva zeci de coruri şi grupuri vocale (nu neapărat ortodoxe) din Polonia, Germania, Rusia, Ucraina, Bielorusia şi România (adică noi). Credeam că e vorba de un festival fără competiţie, dar a fost de fapt un festival concurs, şi când am aflat asta am devenit brusc mai crispaţi. În plus, am avut de aşteptat ore bune până să ajungem să cântăm.
Cu toate astea, deşi concertul nostru a fost probabil cel mai puţin reuşit dintre cele trei susţinute în Polonia până acum, am obţinut marele premiu pentru România, în condiţiile în care corurile din Rusia şi Ucraina au venit foarte bine pregătite. Pentru noi, lucrul a fost o surpriză, mai ales că nu eram pregătiţi pentru un concurs şi nu ne montasem în spirit competiţional.
Carevasăzică, la prima participare a sa la un festival de muzică corală, (cb) Amadeus a obţinut marele premiu, şi încă într-un concurs cu o anvergură mare. Gândul meu, în momentul plecării, nu era decât acela de a nu face numele ţării mele de râs. S-a întâmplat să ne reuşească mai mult.
Nu e prima dată când câştig un premiu, dar e prima dată când câştig ceva pentru ţara mea, alături de colegii mei, la o competiţie internaţională. Şi iată cum stranum53 va fi pus iarăşi în situaţia de a adăuga o linie în plus la CV. Nădăjduiesc că reuşita asta ne va aduce o vizibilitate mai mare în ţară, pentru că aici am primit deja invitaţia de a participa la viitoarea ediţie a festivalului cât şi semnale despre invitaţii în alte locuri.
Reuşita aceasta mare are şi un revers. Nu am avut deloc timp pentru noi, nu am vizitat mai nimic, şi deabia am reuşit să trecem o dată prin supermarket pentru cumpărături. Iar eu, care doream să vizitez castelul din Lublin şi, if possible, Varşovia.... Nici timp pentru conectare la internet nu am avut mai deloc.
Se pare însă că există o dată viitoare, în acest caz, aşa că ceea ce nu se întâmplă acum se va întâmpla probabil anul viitor.
Cel mai probabil, voi scrie viitoarea postare în ţară. Până atunci, cu regretul de a nu fi putut, din nou - din cauza orei foarte înaintate - ataşa fişiere multimedia (am multe poze foarte reuşite, fişiere audio şi în câtva timp şi video), vă doresc cele bune şi să ajungeţi şi voi în Polonia. Pentru că merită, fără nicio îndoială.
Numai bine.
Gazdele noastre (e vorba de episcopia ortodoxă de Lublin) ne-au rezervat câteva surprize faţă de ceea ce ştiam la Bucureşti că va fi drumul nostru aici. În primul rând, am petrecut patru nopţi în trei oraşe diferite - o noapte în Lublin, una în Bielgoraj şi două în acest mic sătuc numit Zalesie, situat la câţiva kilometri de Terespol. În caz că nu ştiţi ce este Terespol. uitaţi-vă pe harta Poloniei, la graniţa cu Belarusul. Pe acolo e Terespolul. Mâine (convenţional vorbind) vom petrece prima parte a zilei înapoi în Lublin, iar apoi vom pleca spre casă.
Încerc să compar imaginea mea despre Polonia de până acum cu cea pe care o am în acest moment. Oamenii nu vorbesc atât de mult limbi străine, aşa cum credeam, iar dacă te bazezi pe engleză poţi avea surprize. Dacă e vorba de limbi străine, pe primul loc este limba germană. Totuşi, acest inconvenient este minor.
Polonia poate fi comparată pe ansamblu cu România, iar comparaţia nu ne va fi întotdeauna nefavorabilă. Drumurile pe care am avut ocazia să trecem sunt cam la fel, oraşele la fel, preţurile la fel, mijloacele de transport în comun în general mai vechi, iar când e vorba de automobile, oamenii preferă Skoda şi automobile germane.
Oamenii sunt deosebiţi, şi nu îi laud, pentru că chiar acesta este adevărul. În sensul că sunt deschişi, binevoitori, le place mult muzica şi pe deasupra au o părere nejustificat de bună despre România. Când aflau de unde suntem, deveneau zâmbitori. Dacă asculţi un post de radio local, nu va trece mult timp până ce vei avea ocazia de a asculta o piesă morandi, iar tot ceea ce ţine de ţara mea primeşte atenţie. Dar ceea ce m-a convins a fost felul în care grupul de tineri cu care am interacţionat zilele trecute ne-a susţinut moralmente la festivalul de azi.
A propos. Astăzi a fost a doua zi a festivalului de muzică religioasă de Crăciun din Terespol (polonezii ortodocşi, numărând cam 500,000, sunt pe stil vechi, deşi în oraşe s-a trecut în general la stilul nou), la care au participat câteva zeci de coruri şi grupuri vocale (nu neapărat ortodoxe) din Polonia, Germania, Rusia, Ucraina, Bielorusia şi România (adică noi). Credeam că e vorba de un festival fără competiţie, dar a fost de fapt un festival concurs, şi când am aflat asta am devenit brusc mai crispaţi. În plus, am avut de aşteptat ore bune până să ajungem să cântăm.
Cu toate astea, deşi concertul nostru a fost probabil cel mai puţin reuşit dintre cele trei susţinute în Polonia până acum, am obţinut marele premiu pentru România, în condiţiile în care corurile din Rusia şi Ucraina au venit foarte bine pregătite. Pentru noi, lucrul a fost o surpriză, mai ales că nu eram pregătiţi pentru un concurs şi nu ne montasem în spirit competiţional.
Carevasăzică, la prima participare a sa la un festival de muzică corală, (cb) Amadeus a obţinut marele premiu, şi încă într-un concurs cu o anvergură mare. Gândul meu, în momentul plecării, nu era decât acela de a nu face numele ţării mele de râs. S-a întâmplat să ne reuşească mai mult.
Nu e prima dată când câştig un premiu, dar e prima dată când câştig ceva pentru ţara mea, alături de colegii mei, la o competiţie internaţională. Şi iată cum stranum53 va fi pus iarăşi în situaţia de a adăuga o linie în plus la CV. Nădăjduiesc că reuşita asta ne va aduce o vizibilitate mai mare în ţară, pentru că aici am primit deja invitaţia de a participa la viitoarea ediţie a festivalului cât şi semnale despre invitaţii în alte locuri.
Reuşita aceasta mare are şi un revers. Nu am avut deloc timp pentru noi, nu am vizitat mai nimic, şi deabia am reuşit să trecem o dată prin supermarket pentru cumpărături. Iar eu, care doream să vizitez castelul din Lublin şi, if possible, Varşovia.... Nici timp pentru conectare la internet nu am avut mai deloc.
Se pare însă că există o dată viitoare, în acest caz, aşa că ceea ce nu se întâmplă acum se va întâmpla probabil anul viitor.
Cel mai probabil, voi scrie viitoarea postare în ţară. Până atunci, cu regretul de a nu fi putut, din nou - din cauza orei foarte înaintate - ataşa fişiere multimedia (am multe poze foarte reuşite, fişiere audio şi în câtva timp şi video), vă doresc cele bune şi să ajungeţi şi voi în Polonia. Pentru că merită, fără nicio îndoială.
Numai bine.
1 comment:
drum bun la intoarcera in Romania si te astept cu alte impresii
Post a Comment