Este absolut normal să dorim să trăim decent. Mai ales după perioada de incredibile constrângeri a neo-stalinismului de tip românesc al anilor '80, când - în România - istoria mergea înapoi. Ieşind din comunism, am nimerit, dezorientaţi, în plină societate de consum - iar asta nu este nici ideologie şi nici vorbă goală. În acest tip de societate, consumul este în interesul tuturor actorilor economici.
Însă acum trebuie să învăţăm şi să nu mai uităm niciodată că, în orice tip de societate, consumul depinde de producţie. În consecinţă, nu putem mări salarii fără să crească volumul producţiei - aceasta este o lecţie de economie de la care actualul Guvern şi Parlament au tras chiulul cu brio, săptămâna trecută, ca şi în (multe) alte ocazii.
Că aceste instituţii se comportă extrem de iresponsabil - şi asta chiar dacă nu ţinem cont de actuala conjunctură economică internaţională cu totul nefavorabilă - nu mai e de mult timp o surpriză. Dar concluzia care se trage este că actualul guvern se comportă, dacă nu ca un guvern de stânga, atunci sigur ca un guvern populist şi demagog.
Problema fundamentală nu este situată însă în eşichierul politic. Nu - ea se situează la nivelul fiecăruia dintre noi. Noi, cetăţeni care nu prea ştim cum arată şi cum se comportă o economie adevărată, iar asta e una din moştenirile vechiului regim. Pentru noi economia încă reprezintă o pălărie de magician, din care guvernul, ca un scamator, face câteva pase cu mâinile şi scoate apoi salarii şi pensii mai mari. Iar această lipsă de cultură nu îi este imputabilă guvernului, care doar profită de ea, ci acelora dintre noi care nu au de gând să îşi acopere lipsurile de pregătire, considerând că nu au lipsuri. Economiştii trebuie să iasă din birouri şi să treacă la tablă, adică să educe societatea.
Altfel, dacă vom rămâne cu o perspectivă magică asupra economiei şi a modului în care ne primim salariile - iar asta, coroborat cu guverne precum cel actual - se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat de curând (2006) în Ungaria, când un guvern socialist a dat drumul la pensii şi salarii mărite, pentru a rămâne la putere. Şi a fost reales, şi încă este la putere.
Ştiţi cu ce preţ? Cu un deficit bugetar de 9% care a dus ţara direct în braţele unor programe dure de austeritate (adică îngheţarea proiectelor de dezvoltare), cu inflaţie care a făcut ca toate măririle salariale să nu aibă efect şi cu oamenii ieşiţi în stradă, timp de mai multe luni, să protesteze împotriva guvernului. Oare noi ne permitem acest lucru?
Însă acum trebuie să învăţăm şi să nu mai uităm niciodată că, în orice tip de societate, consumul depinde de producţie. În consecinţă, nu putem mări salarii fără să crească volumul producţiei - aceasta este o lecţie de economie de la care actualul Guvern şi Parlament au tras chiulul cu brio, săptămâna trecută, ca şi în (multe) alte ocazii.
Că aceste instituţii se comportă extrem de iresponsabil - şi asta chiar dacă nu ţinem cont de actuala conjunctură economică internaţională cu totul nefavorabilă - nu mai e de mult timp o surpriză. Dar concluzia care se trage este că actualul guvern se comportă, dacă nu ca un guvern de stânga, atunci sigur ca un guvern populist şi demagog.
Problema fundamentală nu este situată însă în eşichierul politic. Nu - ea se situează la nivelul fiecăruia dintre noi. Noi, cetăţeni care nu prea ştim cum arată şi cum se comportă o economie adevărată, iar asta e una din moştenirile vechiului regim. Pentru noi economia încă reprezintă o pălărie de magician, din care guvernul, ca un scamator, face câteva pase cu mâinile şi scoate apoi salarii şi pensii mai mari. Iar această lipsă de cultură nu îi este imputabilă guvernului, care doar profită de ea, ci acelora dintre noi care nu au de gând să îşi acopere lipsurile de pregătire, considerând că nu au lipsuri. Economiştii trebuie să iasă din birouri şi să treacă la tablă, adică să educe societatea.
Altfel, dacă vom rămâne cu o perspectivă magică asupra economiei şi a modului în care ne primim salariile - iar asta, coroborat cu guverne precum cel actual - se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat de curând (2006) în Ungaria, când un guvern socialist a dat drumul la pensii şi salarii mărite, pentru a rămâne la putere. Şi a fost reales, şi încă este la putere.
Ştiţi cu ce preţ? Cu un deficit bugetar de 9% care a dus ţara direct în braţele unor programe dure de austeritate (adică îngheţarea proiectelor de dezvoltare), cu inflaţie care a făcut ca toate măririle salariale să nu aibă efect şi cu oamenii ieşiţi în stradă, timp de mai multe luni, să protesteze împotriva guvernului. Oare noi ne permitem acest lucru?
No comments:
Post a Comment