Este filmul care a marcat poate cel mai clar renaşterea cinematografiei germane. Intrată oarecum într-o perioadă mai puţin fastă după lansarea das boot din 1982.
Povestea decurge (pe scurt) în felul următor: 1989, Berlinul de Est, R. D. G. Alex Kerner, un tânăr de vreo 20 de ani, lipsit de tată (fugit în Vest în 1978 - de fapt la doar câţiva kilometri, în Berlinul de Vest) participă la o manifestaţie împotriva regimului înăbuşită cu forţa de poliţie. În momentul în care este arestat (şi "mototolit" puţin de angajaţii STASI) se întâmplă să fie văzut de mama lui, care se întorcea spre casă cu taxiul (blocat de intervenţia poliţiei). Christiane Kerner îşi pierde cunoştinţa şi ajunge la spital, în comă. Când Alex, eliberat din închisoare, ajunge la spital, medicul îl avertizează că inima mamei sale este atât de slăbită încât nu va rezista la niciun fel de şoc. Astfel că Alex va face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru ca mama sa să continue să trăiască în R. D. G., în timp ce, în realitate, lucrurile se schimbă radical ...
Astfel că filmul tratează de fapt acea stare numită "Ostalgie" - nostalgia pentru Est. Adică pentru Germania de Est. O lume a fiecăruia în care schimbările bruşte din Germania fostă comunistă a anului 1990 sunt refuzate, sau, cumva, reluate într-o perspectivă diferită. Mai demnă. Un sentiment încercat de foarte mulţi est-germani după Reunificare.
Dincolo de actori, un cuvânt şi pentru Yann Tiersen, care asigură soundtrack-ul (din punctul meu de vedere, mai bun decât în Amelie).
Pe mine good bye, Lenin! mă face să mă gândesc - de fiecare dată când îl văd - la familia mea atunci (în 1991 mama ajunsese în Austria, la Salzburg, şi primise - după multe greutăţi - dreptul de şedere şi dreptul de lucru, ca azilant politic, din cauza minunatelor mineriade. Urma să mergem şi noi, copiii ei, acolo, dar i s-a făcut teamă şi s-a întors în România, unde s-a mai zbătut ani buni într-un semicapitalism cu nimic diferit faţă de comunismul de dinainte. Şi, da, şi în familia noastră tatăl meu a fost absent, iar eu sunt fratele mai mare). Veţi înţelege paralela cu filmul, dacă îl veţi vedea. Merită din plin.
No comments:
Post a Comment