20081029 miercuri Bucureşti
Sunt iar pasăre de noapte azi. Pentru că sunt, din nou, prea obosit încât să adorm la o oră decentă. Dar aşa a fost toată ziua, mă trezisem deja obosit de dimineaţă şi deabia m-am apucat de lucru, după ce am zăcut o jumătate bună de oră în pat.
Aşa că ascult Georg Friedrich Handel - Solomon - şi încerc să trag concluzii legate de ultimele lecturi. Am citit ceva din Gorki şi Gorbatov, am trecut pe curat însemnările după Sacrul şi profanul al lui Eliade, ultimele zile, iar la rând sunt Cioran, Heidegger şi Nietzsche. Încă nu am terminat Greene. Offf, iar în week-end iar voi alerga de colo până colo...
Atunci când am ieşit în oraş zilele astea, am văzut oamenii speriaţi. Prietenii mei vorbeau despre atacul asupra leului şi despre atacurile la adresa economiei noastre, făcute cu presa şi cu agenţiile de rating. Da, agenţiile acelea care NU au prevăzut falimentul marilor bănci americane, care NU au prevăzut falimentul Islandei sau al Ungariei, au scăzut în schimb ratingul nostru de ţară într-un asemenea hal încât acum România este singura ţară din EU în care - din punctul de vedere al agenţiilor respective de rating - nu trebuie să investeşti, iar dacă ai cumva bani investiţi în România, să îi muţi repede în Ungaria sau Bulgaria, care au ratinguri mai bune, deşi economiile le sunt, sincer, cam pe butuci (spun asta fără să mă bucur de răul vecinilor).
Dar asta nu e mare lucru, de fapt. Lasă, să fim noi sănătoşi şi cu ratingul mic, pentru că Ungaria este prima ţară membră EU care ajunge să se împrumute (şi) de la FMI, primind în total o sumă de vreo 25,000,000,000 dolari. Presupun că, la suma asta, nepoţii vor plăti ultima rată. Pentru comparaţie, datoria publică a României este acum de 11 miliarde de euro.
Îmi amintesc cum decurgeau vizitele oficialilor de la FMI la noi acum vreo zece ani: erau primiţi ca nişte şefi de stat; şi mai mult de atât, îmi amintesc cât s-au lăudat cei din PSD că au fost în stare să ducă la capăt un acord cu FMI. Ştiu însă că primele relaţii ale României cu această instituţie datează de prin anii '70. Vă reamintesc că în 1982 România era declarată în incapacitate de plată, iar FMI-ul nu era străin de povestea asta - prima parte a articolului meu mai vechi despre globalizare şi credinţa religioasă explică de ce.
De fapt, pe mine personal nu prea văd cum să mă afecteze deocamdată criza, pentru că nu am niciun fel de rate şi, pentru moment, nu sunt angajat cu normă întreagă undeva. Nu cred că permisul de acces la BCU va fi mult mai scump ca anul trecut, iar taxa de studii e aceeaşi. Mă aştept însă să crească preţul la gaze şi evident, preţul la alimente.
În fine. Sunt bucuros pentru campania de sprijin pentru muzică iniţiată pe blog. Mă simt mai împăcat cu mine însumi din cauza asta, mă simt mai util. Îmi pare totuşi rău că până acum nu a apărut niciun doritor de BT. Dar mai sunt câteva luni de campanie. Nu e timpul pierdut.
Kyrie eleison. Kyrie eleison. Kyrie eleison.
Sunt iar pasăre de noapte azi. Pentru că sunt, din nou, prea obosit încât să adorm la o oră decentă. Dar aşa a fost toată ziua, mă trezisem deja obosit de dimineaţă şi deabia m-am apucat de lucru, după ce am zăcut o jumătate bună de oră în pat.
Aşa că ascult Georg Friedrich Handel - Solomon - şi încerc să trag concluzii legate de ultimele lecturi. Am citit ceva din Gorki şi Gorbatov, am trecut pe curat însemnările după Sacrul şi profanul al lui Eliade, ultimele zile, iar la rând sunt Cioran, Heidegger şi Nietzsche. Încă nu am terminat Greene. Offf, iar în week-end iar voi alerga de colo până colo...
Atunci când am ieşit în oraş zilele astea, am văzut oamenii speriaţi. Prietenii mei vorbeau despre atacul asupra leului şi despre atacurile la adresa economiei noastre, făcute cu presa şi cu agenţiile de rating. Da, agenţiile acelea care NU au prevăzut falimentul marilor bănci americane, care NU au prevăzut falimentul Islandei sau al Ungariei, au scăzut în schimb ratingul nostru de ţară într-un asemenea hal încât acum România este singura ţară din EU în care - din punctul de vedere al agenţiilor respective de rating - nu trebuie să investeşti, iar dacă ai cumva bani investiţi în România, să îi muţi repede în Ungaria sau Bulgaria, care au ratinguri mai bune, deşi economiile le sunt, sincer, cam pe butuci (spun asta fără să mă bucur de răul vecinilor).
Dar asta nu e mare lucru, de fapt. Lasă, să fim noi sănătoşi şi cu ratingul mic, pentru că Ungaria este prima ţară membră EU care ajunge să se împrumute (şi) de la FMI, primind în total o sumă de vreo 25,000,000,000 dolari. Presupun că, la suma asta, nepoţii vor plăti ultima rată. Pentru comparaţie, datoria publică a României este acum de 11 miliarde de euro.
Îmi amintesc cum decurgeau vizitele oficialilor de la FMI la noi acum vreo zece ani: erau primiţi ca nişte şefi de stat; şi mai mult de atât, îmi amintesc cât s-au lăudat cei din PSD că au fost în stare să ducă la capăt un acord cu FMI. Ştiu însă că primele relaţii ale României cu această instituţie datează de prin anii '70. Vă reamintesc că în 1982 România era declarată în incapacitate de plată, iar FMI-ul nu era străin de povestea asta - prima parte a articolului meu mai vechi despre globalizare şi credinţa religioasă explică de ce.
De fapt, pe mine personal nu prea văd cum să mă afecteze deocamdată criza, pentru că nu am niciun fel de rate şi, pentru moment, nu sunt angajat cu normă întreagă undeva. Nu cred că permisul de acces la BCU va fi mult mai scump ca anul trecut, iar taxa de studii e aceeaşi. Mă aştept însă să crească preţul la gaze şi evident, preţul la alimente.
În fine. Sunt bucuros pentru campania de sprijin pentru muzică iniţiată pe blog. Mă simt mai împăcat cu mine însumi din cauza asta, mă simt mai util. Îmi pare totuşi rău că până acum nu a apărut niciun doritor de BT. Dar mai sunt câteva luni de campanie. Nu e timpul pierdut.
Kyrie eleison. Kyrie eleison. Kyrie eleison.
No comments:
Post a Comment