Filmul pe care îl recomand azi este o coproducţie anglo-franco-belgo-româno-germană a anului 2005. Pe scurt, ni se povesteşte cum soldaţii combatanţi în Primul Război Mondial au sărbătorit împreună ziua de Crăciun a anului 1914, încheind un armistiţiu peste capetele şefilor militari din comandamente.
Acum, sincer vorbind, realitatea factuală nu a fost chiar asta. Oamenii nu au mers în mod liber pe no man's land, nu au fost concerte live ale soliştilor de operă la faţa locului, iar soldaţii nu au jucat fotbal unii împotriva altora pe câmpul de luptă, părăsindu-şi tranşeele. Dar aceste înflorituri dramatice, poate considerate necesare acţiunii, poveştii filmului, nu alterează cu nimic semnificaţia gestului real, din 25 decembrie 1914, al trupelor antrenate în conflict. Care au trecut peste un război vremelnic pentru a sărbători (împreună, deşi în tranşeele lor) Pacea. Şi naşterea Celui numit şi Dumnezeul Păcii. Este, poate, cel mai frumos compliment făcut Crăciunului de oameni, pe parcursul secolului XX - ceea ce recomandă vizionarea filmului pentru data de 25 decembrie.
Joyeux Noel - o poveste emoţionantă şi tristă, o poveste care pune, în cele din urmă (dincolo de mesajul de unitate europeană), o singură întrebare: la ce a fost bun acest conflict fratricid?...
No comments:
Post a Comment