Am fost vineri la târgul de carte Gaudeamus care are loc zilele acestea la pavilionul Romexpo din Bucureşti. Este, din punctul meu de vedere, cel mai important eveniment al săptămânii din România, măcar pentru faptul că au fost la târg, până la închiderea de azi, peste 100,000 de vizitatori (ceea ce constituie un record).
Am observat cu ochii mei că numărul de vizitatori e mai mare decât anii trecuţi, după ce mai călcasem pe acolo şi pe la ediţiile precedente. Este totodată evident şi faptul că vânzările de carte au crescut. Lucru care nu poate decât să mă bucure. Înseamnă că evenimentul a fost promovat cum trebuie. În ce mă priveşte, am lăsat la târg 400 de lei, şi am luat acasă două duzini de cărţi plus un CD cu muzică clasică.
De fapt, din punctul meu de vedere, ceea ce a făcut diferenţa faţă de ediţiile precedente şi faţă de alte târguri de acelaşi tip a fost oferta foarte variată de carte. Au fost cărţi pentru copii, pentru adolescenţi şi pentru adulţi, tot aşa cum au fost cărţi pentru amatorii de teorii conspiraţioniste dar şi pentru cadre universitare (m-am întâlnit la târg cu îndrumătorul meu de licenţă :) ).
Dintre cărţile pe care le-am cumpărat, aş menţiona:
1. (Ernest Bernea) Crist şi condiţia umană. Timpul la ţăranul român, ed. Criterion, Norcross 2000
2. (Michel Maffesoli) Revrăjirea lumii, ed. Institutul European, Iaşi 2008 - carte pe care o lecturez în acest moment
3. (Ovidiu Hurduzeu & Mircea Platon) A treia forţă: România profundă, Bucureşti 2008. Vis-a-vis de această carte (pe care deja am citit-o), trebuie să spun că am avut ocazia de a sta de vorbă cu unul dintre autorii ei, care mi-a lăsat şi un autograf (cât şi o remarcabilă impresie). Cartea, foarte bine scrisă - de pe poziţiile unui conservatorism pe care îmi pierdusem speranţa că îl voi mai întâlni printre conaţionalii mei - exprimă suspiciunile faţă de limbajul politic corect şi faţă de modul în care a evoluat piaţa de idei din România contemporană. Ea avertizează asupra standardizării pe care o aduce cu sine procesul general de globalizare. O recomand cu toată căldura.
În concluzie: semnul bun, foarte bun pe care l-am văzut anul acesta la târgul de carte Gaudeamus a fost mulţimea mare de tineri care au venit şi au cumpărat cărţi. Să înţeleg, în sfârşit, că studenţii şi liceenii noştri încep să pună - la propriu - mâna pe carte? Avem aşadar, totuşi, o speranţă pentru viitor?... Voi ce credeţi?
Am observat cu ochii mei că numărul de vizitatori e mai mare decât anii trecuţi, după ce mai călcasem pe acolo şi pe la ediţiile precedente. Este totodată evident şi faptul că vânzările de carte au crescut. Lucru care nu poate decât să mă bucure. Înseamnă că evenimentul a fost promovat cum trebuie. În ce mă priveşte, am lăsat la târg 400 de lei, şi am luat acasă două duzini de cărţi plus un CD cu muzică clasică.
De fapt, din punctul meu de vedere, ceea ce a făcut diferenţa faţă de ediţiile precedente şi faţă de alte târguri de acelaşi tip a fost oferta foarte variată de carte. Au fost cărţi pentru copii, pentru adolescenţi şi pentru adulţi, tot aşa cum au fost cărţi pentru amatorii de teorii conspiraţioniste dar şi pentru cadre universitare (m-am întâlnit la târg cu îndrumătorul meu de licenţă :) ).
Dintre cărţile pe care le-am cumpărat, aş menţiona:
1. (Ernest Bernea) Crist şi condiţia umană. Timpul la ţăranul român, ed. Criterion, Norcross 2000
2. (Michel Maffesoli) Revrăjirea lumii, ed. Institutul European, Iaşi 2008 - carte pe care o lecturez în acest moment
3. (Ovidiu Hurduzeu & Mircea Platon) A treia forţă: România profundă, Bucureşti 2008. Vis-a-vis de această carte (pe care deja am citit-o), trebuie să spun că am avut ocazia de a sta de vorbă cu unul dintre autorii ei, care mi-a lăsat şi un autograf (cât şi o remarcabilă impresie). Cartea, foarte bine scrisă - de pe poziţiile unui conservatorism pe care îmi pierdusem speranţa că îl voi mai întâlni printre conaţionalii mei - exprimă suspiciunile faţă de limbajul politic corect şi faţă de modul în care a evoluat piaţa de idei din România contemporană. Ea avertizează asupra standardizării pe care o aduce cu sine procesul general de globalizare. O recomand cu toată căldura.
În concluzie: semnul bun, foarte bun pe care l-am văzut anul acesta la târgul de carte Gaudeamus a fost mulţimea mare de tineri care au venit şi au cumpărat cărţi. Să înţeleg, în sfârşit, că studenţii şi liceenii noştri încep să pună - la propriu - mâna pe carte? Avem aşadar, totuşi, o speranţă pentru viitor?... Voi ce credeţi?
No comments:
Post a Comment