În ianuarie 2005 cei doi erasure - Vince Clarke şi Andy Bell - au revenit în atenţia ascultătorilor de muzică, dar mai ales în atenţia propriilor fani, după un deceniu, practic, de căutări. Pentru că I say I say I say (realizat în 1994 şi conţinând always, ultimul mare succes al trupei până la acea dată) a fost urmat de un album extrem de curajos, dar dificil - numit, ca şi trupa, erasure. Care i-a speriat pe fanii tineri, cei mai numeroşi (din punctul meu de vedere e de departe cel mai bun album), iar cowboy (1997), loveboat (2000) şi other people's songs (2003) nu i-au adus din păcate înapoi.
Nightbird - albumul care a readus erasure acolo unde îi era locul: printre marile trupe de techno-pop ale lumii şi la inima fanilor. Cu piese frumoase, sensibile, care alcătuiesc în sfârşit un material coerent şi lipsit de superficialitate. Iar meritul trupei este cu atât mai mare cu cât, în octombrie 2004, cu doar câteva luni înainte de lansarea nightbird - prevăzută pentru ianuarie 2005 - lumea afla de drama solistului vocal al trupei, purtător al virusului HIV.
Aşadar: (cum) Credeţi că se poate impune muzica bună în România? Premiu pentru răspuns: albumul nightbird.
Ca material sonor de inspiraţie în timp ce scrieţi comentarii: :)
Nightbird - albumul care a readus erasure acolo unde îi era locul: printre marile trupe de techno-pop ale lumii şi la inima fanilor. Cu piese frumoase, sensibile, care alcătuiesc în sfârşit un material coerent şi lipsit de superficialitate. Iar meritul trupei este cu atât mai mare cu cât, în octombrie 2004, cu doar câteva luni înainte de lansarea nightbird - prevăzută pentru ianuarie 2005 - lumea afla de drama solistului vocal al trupei, purtător al virusului HIV.
Aşadar: (cum) Credeţi că se poate impune muzica bună în România? Premiu pentru răspuns: albumul nightbird.
Ca material sonor de inspiraţie în timp ce scrieţi comentarii: :)
No comments:
Post a Comment