S-a tot vorbit despre asta, şi s-au emis fel de fel de comentarii, aşa încât tema este deja dezbătută pe toate feţele şi nu mai poate fi vorba de prea multă noutate. Totuşi, nu pot să nu spun câteva vorbe.
Ne-am trezit în situaţia inedită în care totul cade în jurul nostru, iar noi ne încăpăţânăm să rezistăm. Bulgaria o duce mai prost (dar încă nu cere ajutor de la FMI), Ucraina a cerut deja vreo 14 miliarde de dolari, iar Ungaria a evitat falimentul de ţară in extremis. Undeva mai la nord, nici Ţările Baltice nu se simt foarte bine.
Iar ocazii să cădem am avut destule. Atacul asupra leului nostru, aşa prăpădit şi orfan cum ni se părea el, a lăsat loc surprizei de a constata că acea instituţie venerabilă numită Banca Naţională chiar nu stă degeaba, astfel că încrederea (internă) în piaţă se menţine la cote acceptabile, iar leul nu e chiar aşa de orfan pentru moment. După aia, au fost speculaţiile prin presa internaţională despre un acord cu FMI pentru un împrumut, plus gestul cam "la sentiment" al unei binecunoscute (şi bine, bine de tot compromise) agenţii de rating, care ne-a dat junk status la credite. Numai nouă.
Bun. Nu sunt mare specialist în economie. De fapt, nu sunt în niciun fel specialist în economie (singura experienţă în domeniu pe care o am sunt cei zece ani petrecuţi lucrând în timpul de după şcoală la firma mamei - mă "distram" în vacanţe completând NIRuri, vânzând sau făcând vizite pe la angro-uri sau diverse instituţii de stat, iar tipul acesta de "distracţie" mi-a prilejuit o cunoaştere destul de lipsită de idealizare a oamenilor din jur). Dar mi se pare că treaba stă cam aşa: avem ceva rezerve valutare - şi e norocul nostru - însă trebuie să le folosim bine. Cursul leului nu poate fi menţinut la cotele actuale, dacă presiunea externă continuă, pentru că BNRul e cam de unul singur. Pe de altă parte, trag nădejde că nu stă tot restul lumii cu ochii numai pe noi (or mai fi având cei care ne presează economia şi alte griji), şi că, într-un fel sau altul, putem spera să găsim o portiţă prin care să ne strecurăm. Dar nu e sigur.
Iar schimbări oricum trebuie să fie. Chiar dacă - scenariu neverosimil - criza trece repede şi nu ne atinge prea tare, mi se pare evident că optimismul puţin cam naiv legat de o creştere economică perpetuă (optimism pe care eram cumva tentaţi să îl încercăm nu cu mult timp în urmă) trebuie să facă loc unei atitudini mult mai realiste, deci mai prudente. Asta, atât la nivel macro-, cât şi la nivel micro-, adică nivelul fiecăruia dintre noi. Consumul nejustificat trebuie să înceteze.
Mult mai probabil este că la noi criza se va instala destul de adânc. Să nu uităm, suntem în perioadă electorală şi nu cu mult înainte de sărbătorile de iarnă, iar guvernul actual nu mă asigură cu nimic că nu va cădea pradă ispitei de a încheia contracte sau de a trece ordonanţe de urgenţă cu unic scop de comision pe ultima sută de metri. Aşa încât, mă aştept ca din ianuarie încolo lucrurile să fie ceva mai albastre. Dar na, fie să mă înşel şi totul să fie mai degrabă roz decât albastru :)
În orice caz, mai ales din cauza acestei conjuncturi, nu ne permitem niciun pas greşit. Aşa încât vă invit să studiem cu atenţie programele politice şi să mergem la vot. Cu toată dezamăgirea şi lehamitea faţă de clasa noastră politică, chiar nu vreau guvernare populistă de stânga în perioadă de criză economică. Pe de altă parte, aşa m-am săturat - sincer - de politicienii români de acum, că aş prefera să votez nişte ....
Nemţi.
Ne-am trezit în situaţia inedită în care totul cade în jurul nostru, iar noi ne încăpăţânăm să rezistăm. Bulgaria o duce mai prost (dar încă nu cere ajutor de la FMI), Ucraina a cerut deja vreo 14 miliarde de dolari, iar Ungaria a evitat falimentul de ţară in extremis. Undeva mai la nord, nici Ţările Baltice nu se simt foarte bine.
Iar ocazii să cădem am avut destule. Atacul asupra leului nostru, aşa prăpădit şi orfan cum ni se părea el, a lăsat loc surprizei de a constata că acea instituţie venerabilă numită Banca Naţională chiar nu stă degeaba, astfel că încrederea (internă) în piaţă se menţine la cote acceptabile, iar leul nu e chiar aşa de orfan pentru moment. După aia, au fost speculaţiile prin presa internaţională despre un acord cu FMI pentru un împrumut, plus gestul cam "la sentiment" al unei binecunoscute (şi bine, bine de tot compromise) agenţii de rating, care ne-a dat junk status la credite. Numai nouă.
Bun. Nu sunt mare specialist în economie. De fapt, nu sunt în niciun fel specialist în economie (singura experienţă în domeniu pe care o am sunt cei zece ani petrecuţi lucrând în timpul de după şcoală la firma mamei - mă "distram" în vacanţe completând NIRuri, vânzând sau făcând vizite pe la angro-uri sau diverse instituţii de stat, iar tipul acesta de "distracţie" mi-a prilejuit o cunoaştere destul de lipsită de idealizare a oamenilor din jur). Dar mi se pare că treaba stă cam aşa: avem ceva rezerve valutare - şi e norocul nostru - însă trebuie să le folosim bine. Cursul leului nu poate fi menţinut la cotele actuale, dacă presiunea externă continuă, pentru că BNRul e cam de unul singur. Pe de altă parte, trag nădejde că nu stă tot restul lumii cu ochii numai pe noi (or mai fi având cei care ne presează economia şi alte griji), şi că, într-un fel sau altul, putem spera să găsim o portiţă prin care să ne strecurăm. Dar nu e sigur.
Iar schimbări oricum trebuie să fie. Chiar dacă - scenariu neverosimil - criza trece repede şi nu ne atinge prea tare, mi se pare evident că optimismul puţin cam naiv legat de o creştere economică perpetuă (optimism pe care eram cumva tentaţi să îl încercăm nu cu mult timp în urmă) trebuie să facă loc unei atitudini mult mai realiste, deci mai prudente. Asta, atât la nivel macro-, cât şi la nivel micro-, adică nivelul fiecăruia dintre noi. Consumul nejustificat trebuie să înceteze.
Mult mai probabil este că la noi criza se va instala destul de adânc. Să nu uităm, suntem în perioadă electorală şi nu cu mult înainte de sărbătorile de iarnă, iar guvernul actual nu mă asigură cu nimic că nu va cădea pradă ispitei de a încheia contracte sau de a trece ordonanţe de urgenţă cu unic scop de comision pe ultima sută de metri. Aşa încât, mă aştept ca din ianuarie încolo lucrurile să fie ceva mai albastre. Dar na, fie să mă înşel şi totul să fie mai degrabă roz decât albastru :)
În orice caz, mai ales din cauza acestei conjuncturi, nu ne permitem niciun pas greşit. Aşa încât vă invit să studiem cu atenţie programele politice şi să mergem la vot. Cu toată dezamăgirea şi lehamitea faţă de clasa noastră politică, chiar nu vreau guvernare populistă de stânga în perioadă de criză economică. Pe de altă parte, aşa m-am săturat - sincer - de politicienii români de acum, că aş prefera să votez nişte ....
Nemţi.
No comments:
Post a Comment