Silas Marner - la prima vedere, o carte fără mari pretenţii, scrisă de Marian Evans (1819-1880), alias George Eliot, în 1861.
Personajul principal este un ţesător străin, singur, retras, venit de nicăieri la Raveloe, acceptat greu de o comunitate închisă precum cea a unui sat britanic din secolul XVII, supus stereotipiilor legate de tot ceea ce înseamnă un "venetic" (i se atribuie acte de vrăjitorie şi vindecări miraculoase - e mult mai uşor să afirmi aşa ceva când în cauză e un străin, posesor al unui chip "galben ca ceara" şi a unor ochi "castanii, bulbucaţi şi miopi", care mai cunoaşte şi stări de catalepsie).
Citind, aflu că trecutul meşterului Marner nu e chiar încântător. Încerc să mă pun în pielea unui om trădat de cel mai bun prieten, alungat pe deasupra din comunitatea din Lantern Yard în care trăia, în plus, părăsit la ceva timp după de logodnică, devenită soţia trădătorului. Brrr.
"Jobul" îl salvează. E lipsă de ţesători buni, aşa că meşterul Marner descoperă la Raveloe plăcerea de a simţi monezile de aur în palmă (în lipsa unei alte dorinţe, mai puternice), şi devine colecţionar avid de guinee. Hobby care durează vreo cincisprezece ani.
În "rol" secundar - Godfrey Cass, fiul moşierului din sat, caracter "nehotărât şi laş", încărcat de tot soiul de griji. Godfrey este - în prima parte a poveştii - posesor de: una bucată cal (Wildfire), una bucată frate (beţivul şi şantajistul Dunstan) şi una bucată soţie ţinută la secret, din motive de (lipsă de) respectabilitate (Molly Farren pe numele ei, instrument al lui Dunstan, dependentă de opium şi mama fiicei neştiute a lui Godfrey).
După ingrediente, câte ceva despre acţiunea propriu-zisă: Marner este jefuit de cele 272 de guinee strânse în răstimpul venirii lui în Raveloe. Primeşte în schimb, din partea Providenţei, un minunat cadou de ajun de An Nou: pe Eppie, fiica de curând născută - practic abandonată - a lui Godfrey Cass şi a lui Molly Farren. Auriul guineelor este înlocuit de auriul natural al părului unui copil, sufletul lui Silas Marner învie, iar întrebarea este cum se împacă cu această stare de lucruri Godfrey Cass, nevoit să tacă.
Pentru mine, este relevantă desprinderea de singurătate a unui om care a cunoscut starea asta prea bine, atât de mult timp, după alungarea din comunitatea puritană de la Lantern Yard. Într-un fel, lectura poate fi făcută şi în cheia legăturii lui Silas Marner cu Dumnezeu. Pe de altă parte, cartea - cu un pronunţat caracter etic - pune întrebări şi loveşte în prejudecăţi, în religia organizată, în procesele de industrializare sau în establishment-ul britanic al epocii, fiind o admirabilă pledoarie în favoarea dreptăţii (sociale). Deşi stilul ei este greoi, mi se pare cuceritoare şi lectura ei mă emoţionează de fiecare dată. Este, din acest motiv, una din cărţile mele de căpătâi. Vă rog să o citiţi.
PS. Cartea a avut o influenţă apreciabilă asupra literaturii, dar şi asupra cinematografiei. Să ne amintim doar de Leon, din 1994, cu Jean Reno în rolul principal ...
Preview:
Deodată, pe când copilul se rostogoli în jos pe genunchii mamei, ud în întregime din pricina zăpezii, ochii săi fură atraşi de o lumină strălucind undeva pe întinderea albă şi, cu inconsecvenţa copilăriei, fu pe dată absorbită de acea lumină ce venea parcă în întâmpinarea ei. Acea lumină vie şi strălucitoare trebuie prinsă; şi într-o clipă copilul se afla în patru labe şi întinse o mânuţă să prindă sclipirea. Dar sclipirea nu se lăsă prinsă, şi atunci copilul îşi ridică fruntea pentru a vedea de unde venea şireata licărire. Venea dintr-un punct luminos; copilul, ridicându-se în picioare, merse şovăitor prin zăpadă, ţinând basmaua soioasă în care era înfăşurat, şi boneţica atârnându-i pe spate. Se îndreptă fără siguranţă spre uşa deschisă a casei lui Silas Marner, intră, apoi se duse direct la vatra caldă, unde ardea un foc strălucitor din buşteni şi aşchii, ce încălzise sacul vechi (paltonul lui Silas) întins peste cărămizi, la uscat. Copilul obişnuit să stea singur ore întregi, fără niciun semn de atenţie din partea mamei, se ghemui pe sac şi-şi întinse mâinile mici spre flacără, pe deplin mulţumit, bolborosind şi comunicând focului vesel multe gânduri nearticulate, ca un boboc de gâscă de curând ieşit din ou, care începe să se simtă bine. Îndată, căldura îl adormi şi căpşorul auriu se prăbuşi pe sacul vechi, iar ochii albaştri fură acoperiţi de pleoapele delicate, uşor străvezii.
Deodată, pe când copilul se rostogoli în jos pe genunchii mamei, ud în întregime din pricina zăpezii, ochii săi fură atraşi de o lumină strălucind undeva pe întinderea albă şi, cu inconsecvenţa copilăriei, fu pe dată absorbită de acea lumină ce venea parcă în întâmpinarea ei. Acea lumină vie şi strălucitoare trebuie prinsă; şi într-o clipă copilul se afla în patru labe şi întinse o mânuţă să prindă sclipirea. Dar sclipirea nu se lăsă prinsă, şi atunci copilul îşi ridică fruntea pentru a vedea de unde venea şireata licărire. Venea dintr-un punct luminos; copilul, ridicându-se în picioare, merse şovăitor prin zăpadă, ţinând basmaua soioasă în care era înfăşurat, şi boneţica atârnându-i pe spate. Se îndreptă fără siguranţă spre uşa deschisă a casei lui Silas Marner, intră, apoi se duse direct la vatra caldă, unde ardea un foc strălucitor din buşteni şi aşchii, ce încălzise sacul vechi (paltonul lui Silas) întins peste cărămizi, la uscat. Copilul obişnuit să stea singur ore întregi, fără niciun semn de atenţie din partea mamei, se ghemui pe sac şi-şi întinse mâinile mici spre flacără, pe deplin mulţumit, bolborosind şi comunicând focului vesel multe gânduri nearticulate, ca un boboc de gâscă de curând ieşit din ou, care începe să se simtă bine. Îndată, căldura îl adormi şi căpşorul auriu se prăbuşi pe sacul vechi, iar ochii albaştri fură acoperiţi de pleoapele delicate, uşor străvezii.
(traducere Mihai Rădulescu, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti 1969)
No comments:
Post a Comment