Nu mi-a fost niciodată uşor să urmăresc filmele în care joacă Kevin Spacey. Asta pentru că, poate, el nu alege să joace în genul de filme comode pe care le poţi vedea fără să depui pic de efort intelectual. Cred. Poate greşesc - aici nu am voie să spun ceea ce se întâmplă, ci ceea ce cred că se întâmplă.
Pay it forward (2000) m-a trimis cu gândul, cumva, la Don Quijote şi la lupte irealiste pierdute dinainte. Pe de altă parte, m-a provocat să mă gândesc la feluri în care putem încerca să contracarăm, atât cât ne stă în mica noastră putere, defecţiunile societăţii.
Societatea în care trăim este departe de a fi perfectă, şi a repeta acest lucru este un evident loc comun. Ceea ce, poate, ne va arăta acest film este faptul că a încerca să schimbi lucrurile în bine cere întotdeauna o jertfă.
Oare cât de repede s-ar însănătoşi societatea noastră dacă, pentru un bine primit, fiecare dintre noi ar face, de doar trei ori, un bine asemănător, celor care au nevoie? Şi iarăşi. oare chiar trebuie să ne obişnuim cu ideea comodă că societatea nu va fi niciodată mai bună? I'm just wondering...
Fac nişte roluri deosebite atât Kevin Spacey, cât şi Helen Hunt, dar felicitările mele merg în principal spre Haley Joel Osment, care dă filmului candoare iar privitorului un sentiment de duioşie. Îi mai puteţi descoperi, în acest film, pe Jay Mohr, James Caviezel, Jon Bon Jovi sau Angie Dickinson.
Pay it forward este unul dintre filmele care mă motivează să fac studiile pe care le fac, şi să cred că ceea ce studiez poate - aplicat corect - ajuta la îmbunătăţirea societăţii. Cu o singură condiţie: totul este o vorbă goală fără implicarea fiecăruia dintre noi.
No comments:
Post a Comment