Vă spuneam că la ora 1.00 am - deci în dimineaţa zilei de azi - armata şi poliţia au intrat în PMAN şi au făcut curăţenie, adică i-au arestat pe protestatarii care mai rămăseseră acolo şi au declanşat vânătoarea celor care au încercat să se salveze prin fugă.
Ziua de azi a marcat un recul al demonstraţiilor la Chişinău. Au participat mai puţini demonstranţi, iar acţiunile dictaturii comuniste sunt, se pare, relativ eficiente - pentru că oamenilor le e frică. Liderii partidelor de opoziţie, care ar fi trebuit să îşi asume conducerea demonstraţiilor, nu au apărut în PMAN (voi explica în partea finală a articolului de ce), iar lipsa lor s-a simţit. Pe de altă parte, demonstranţii au făcut pentru prima dată publică o poziţie comună, pe care vă invit să o citiţi aici. Faptul că demonstranţii se detaşează de liderii partidelor de opoziţie, prea puţin dispuşi să sprijine demonstraţiile până la capăt, mi se pare un lucru bun. Rămâne ca demonstranţii să reuşească să respingă provocările bătătoare la ochi din ultimele zile.
Redau mai jos revendicările demonstranţilor:
1. invalidarea alegerilor;
2. stabilirea unor noi alegeri, pe baza unor liste electorale corecte;
3. demisia conducerii TRM;
4. accesul liber al demonstranţilor la mass-media de stat şi prezentarea obiectivă a evenimentelor;
5. încetarea urmăririi penale a demonstranţilor şi eliberarea celor arestaţi;
6. negocieri ale demonstranţilor cu guvernarea. (cereri preluate de pe http://coalitiaanticomunista2009.wordpress.com/)
Părerea mea este că, dacă demonstraţiile vor avea un caracter exclusiv paşnic, ele vor deveni cu mult mai periculoase pentru regim decât demonstraţiile cu caracter violent de ieri.
Aşa cum spuneam, rechemarea ambasadorului RM de la Bucureşti de luni seara nu era decât un punct al unui plan. Azi, înainte de prânz, ambasadorul român în RM a fost declarat, cum pronosticam ieri seară, persona non grata, iar intrarea cetăţenilor români în RM nu se mai poate face decât cu viză. Mai mult, graniţa a fost închisă complet, nu se mai poate intra în RM, nu se mai poate ieşi din RM. Hmm, ce paradis trebuie să fie dictatura lui Voronin... Reacţia oficială a României mi se pare echilibrată, deşi aş fi vrut să îl aud puţin şi pe preşedintele României exprimând un punct oficial de vedere. Sper ca la ora asta firele telefonice dintre Bucureşti şi Bruxelles să fie înroşite. Deşi, repet, nu aştept nimic de la Bruxelles.
Au apărut şi puncte de vedere relevante privind fraudarea alegerilor din Basarabia. Întâi, încă de ieri, europarlamentarul român Marian Jean Marinescu - observator la alegerile din 5 aprilie - atrăgea, cum o făcusem şi eu, diferenţa dintre exit-poll şi rezultate. Pe deasupra, se întreba cum de a crescut numărul votanţilor cu 150,000 faţă de alegerile locale din 2007, când RM este într-un declin demografic foarte accentuat? Oricum, citiţi articolul - merită.
În al doilea rând, baroneasa Emma Nicholson a exprimat şi ea dubii foarte serioase vis-a-vis de procesul de votare din RM. Ascultaţi interviul dănsei pentru BBC aici. Conform baronesei, numărarea voturilor indica un procent de 35 % pentru PCRM şi 40-45 % pentru opoziţia parlamentară.
Alte indicii ale lucrurilor care s-au întâmplat cu adevărat în Basarabia zilele acestea sunt:
1. în spatele clădirii guvernului de la Chişinău (care nu a fost ocupată de protestatari, rămânând sediul puterii comuniste pe tot parcursul demonstraţiilor), au fost depistate automobile cu numere moldoveneşti şi transnistrene, considerate ca fiind ale serviciilor speciale. Priviţi video:
Ziua de azi a marcat un recul al demonstraţiilor la Chişinău. Au participat mai puţini demonstranţi, iar acţiunile dictaturii comuniste sunt, se pare, relativ eficiente - pentru că oamenilor le e frică. Liderii partidelor de opoziţie, care ar fi trebuit să îşi asume conducerea demonstraţiilor, nu au apărut în PMAN (voi explica în partea finală a articolului de ce), iar lipsa lor s-a simţit. Pe de altă parte, demonstranţii au făcut pentru prima dată publică o poziţie comună, pe care vă invit să o citiţi aici. Faptul că demonstranţii se detaşează de liderii partidelor de opoziţie, prea puţin dispuşi să sprijine demonstraţiile până la capăt, mi se pare un lucru bun. Rămâne ca demonstranţii să reuşească să respingă provocările bătătoare la ochi din ultimele zile.
Redau mai jos revendicările demonstranţilor:
1. invalidarea alegerilor;
2. stabilirea unor noi alegeri, pe baza unor liste electorale corecte;
3. demisia conducerii TRM;
4. accesul liber al demonstranţilor la mass-media de stat şi prezentarea obiectivă a evenimentelor;
5. încetarea urmăririi penale a demonstranţilor şi eliberarea celor arestaţi;
6. negocieri ale demonstranţilor cu guvernarea. (cereri preluate de pe http://coalitiaanticomunista2009.wordpress.com/)
Părerea mea este că, dacă demonstraţiile vor avea un caracter exclusiv paşnic, ele vor deveni cu mult mai periculoase pentru regim decât demonstraţiile cu caracter violent de ieri.
Aşa cum spuneam, rechemarea ambasadorului RM de la Bucureşti de luni seara nu era decât un punct al unui plan. Azi, înainte de prânz, ambasadorul român în RM a fost declarat, cum pronosticam ieri seară, persona non grata, iar intrarea cetăţenilor români în RM nu se mai poate face decât cu viză. Mai mult, graniţa a fost închisă complet, nu se mai poate intra în RM, nu se mai poate ieşi din RM. Hmm, ce paradis trebuie să fie dictatura lui Voronin... Reacţia oficială a României mi se pare echilibrată, deşi aş fi vrut să îl aud puţin şi pe preşedintele României exprimând un punct oficial de vedere. Sper ca la ora asta firele telefonice dintre Bucureşti şi Bruxelles să fie înroşite. Deşi, repet, nu aştept nimic de la Bruxelles.
Au apărut şi puncte de vedere relevante privind fraudarea alegerilor din Basarabia. Întâi, încă de ieri, europarlamentarul român Marian Jean Marinescu - observator la alegerile din 5 aprilie - atrăgea, cum o făcusem şi eu, diferenţa dintre exit-poll şi rezultate. Pe deasupra, se întreba cum de a crescut numărul votanţilor cu 150,000 faţă de alegerile locale din 2007, când RM este într-un declin demografic foarte accentuat? Oricum, citiţi articolul - merită.
În al doilea rând, baroneasa Emma Nicholson a exprimat şi ea dubii foarte serioase vis-a-vis de procesul de votare din RM. Ascultaţi interviul dănsei pentru BBC aici. Conform baronesei, numărarea voturilor indica un procent de 35 % pentru PCRM şi 40-45 % pentru opoziţia parlamentară.
Alte indicii ale lucrurilor care s-au întâmplat cu adevărat în Basarabia zilele acestea sunt:
1. în spatele clădirii guvernului de la Chişinău (care nu a fost ocupată de protestatari, rămânând sediul puterii comuniste pe tot parcursul demonstraţiilor), au fost depistate automobile cu numere moldoveneşti şi transnistrene, considerate ca fiind ale serviciilor speciale. Priviţi video:
2. au fost depistaţi deasemenea poliţişti care pregăteau, ieri, pietrele folosite ulterior pentru asaltul instituţiilor publice - video disponibile aici.
3. un lider al opoziţiei extraparlamentare a fost arestat şi acuzat de tentativă de lovitură de stat, azi. De menţionat că doi copii ai acestuia se află de jumătate de an pe teritoriul consulatului român de la Chişinău, după ce regimul lui Voronin a dispus arestarea lor. Cu alte cuvinte, acest lider politic va fi acuzat că este un instrument al României, în cel mai pur stil stalinist.
4. acum câteva ore, mai mulţi tineri au fost răpiţi şi duşi în direcţii necunoscute. Îmi permit să ghicesc: tinerii au fost răpiţi de serviciile speciale şi duşi în afara Chişinăului, acolo unde se află şi ceilalţi aproape 200 de tineri arestaţi ieri.
Între timp, undeva pe la ora 22.00, au fost publicate rezultatele finale ale alegerilor parlamentare. Să ne mirăm că PCRM a scăzut de la 49.96 % din voturi la 49.48 %, prin numărarea a mai puţin de 2 % din numărul total de voturi? Să ne mirăm că pentru numărarea a 2 % din voturi au fost necesare aproape 48 de ore? Să ne mirăm că din cele 16,914 voturi exprimate în străinătate au fost considerate valide 12,419 (adică mai mult de un sfert din voturile din străinătate au fost anulate)? Nu, să nu ne mirăm, toate aceste lucruri sunt logice şi chiar previzibile într-o dictatură.
Pe baza acestor rezultate, PCRM va obţine 59 sau 60 de mandate în Parlament, ceea ce nu-i va permite să aleagă singur preşedintele RM - care ar trebui ales în următoarele două luni [rectific o informaţie greşită care mi-a scăpat la momentul publicării articolului]. Ce înseamnă asta? Înseamnă că liderii opoziţiei parlamentare nu mai au interes atât de mare de a sprijini protestele. Şi mai înseamnă că PCRM a găsit deja pe deputatul sau deputaţii de opoziţie care vor trăda.
Toate elementele aduc prea mult a diversiune. Comuniştii nu vor decât ca demonstraţiile paşnice din PMAN să înceteze şi vor face totul să le oprească. Rămâne de văzut cât de legaţi se mai simt demonstranţii de opoziţia care i-a dezamăgit.
Aşadar, rămâne de văzut cum vor continua lucrurile la Chişinău. Pentru mine este clar că Voronin nu va renunţa de bună voie la putere. Rămâne de văzut cât de departe sunt dispuşi să meargă oamenii, pentru libertatea lor... Nu aş băga mâna în foc că vor renunţa atât de uşor precum şi-ar dori cei mai pragmatici şi mai comozi dintre noi.
Iată video cu democraţia lui Voronin. Ca să fie totul clar.
...Cât de cinic sună ceea ce scriu! Ar trebui să ne fie ruşine!
3. un lider al opoziţiei extraparlamentare a fost arestat şi acuzat de tentativă de lovitură de stat, azi. De menţionat că doi copii ai acestuia se află de jumătate de an pe teritoriul consulatului român de la Chişinău, după ce regimul lui Voronin a dispus arestarea lor. Cu alte cuvinte, acest lider politic va fi acuzat că este un instrument al României, în cel mai pur stil stalinist.
4. acum câteva ore, mai mulţi tineri au fost răpiţi şi duşi în direcţii necunoscute. Îmi permit să ghicesc: tinerii au fost răpiţi de serviciile speciale şi duşi în afara Chişinăului, acolo unde se află şi ceilalţi aproape 200 de tineri arestaţi ieri.
Între timp, undeva pe la ora 22.00, au fost publicate rezultatele finale ale alegerilor parlamentare. Să ne mirăm că PCRM a scăzut de la 49.96 % din voturi la 49.48 %, prin numărarea a mai puţin de 2 % din numărul total de voturi? Să ne mirăm că pentru numărarea a 2 % din voturi au fost necesare aproape 48 de ore? Să ne mirăm că din cele 16,914 voturi exprimate în străinătate au fost considerate valide 12,419 (adică mai mult de un sfert din voturile din străinătate au fost anulate)? Nu, să nu ne mirăm, toate aceste lucruri sunt logice şi chiar previzibile într-o dictatură.
Pe baza acestor rezultate, PCRM va obţine 59 sau 60 de mandate în Parlament, ceea ce nu-i va permite să aleagă singur preşedintele RM - care ar trebui ales în următoarele două luni [rectific o informaţie greşită care mi-a scăpat la momentul publicării articolului]. Ce înseamnă asta? Înseamnă că liderii opoziţiei parlamentare nu mai au interes atât de mare de a sprijini protestele. Şi mai înseamnă că PCRM a găsit deja pe deputatul sau deputaţii de opoziţie care vor trăda.
Toate elementele aduc prea mult a diversiune. Comuniştii nu vor decât ca demonstraţiile paşnice din PMAN să înceteze şi vor face totul să le oprească. Rămâne de văzut cât de legaţi se mai simt demonstranţii de opoziţia care i-a dezamăgit.
Aşadar, rămâne de văzut cum vor continua lucrurile la Chişinău. Pentru mine este clar că Voronin nu va renunţa de bună voie la putere. Rămâne de văzut cât de departe sunt dispuşi să meargă oamenii, pentru libertatea lor... Nu aş băga mâna în foc că vor renunţa atât de uşor precum şi-ar dori cei mai pragmatici şi mai comozi dintre noi.
Iată video cu democraţia lui Voronin. Ca să fie totul clar.
...Cât de cinic sună ceea ce scriu! Ar trebui să ne fie ruşine!
8 comments:
Domnule Retegan,
Cred că nu ați înțeles bine ce am scris și în plus vă luați știrile dintr-o singură sursă.
Nu astfel de mirare că nu înțelegeți ce scriu, iar ceea ce "doresc" eu e absolut secundar. De fapt nu doresc nimic, doar să exlic situația din Republica Moldova care nu se înțelege de către majoritatea populației din România. Că nu sunt un microbist politi ca dumneavoastră și ca atâția alții care devin atenți la situația din Republica Moldova numai când apar demonstrații de genul acelora de după scrutinul din 5 aprilie, asta e adevărat și slavă Domului că e așa.
Domnule Clej,
Încep prin a vă mulţumi pentru vizită şi pentru comentariu.
Vis-a-vis de observaţiile dumneavoastră, vă răspund în felul următor:
1. mi se pare greu ca paragraful pe care l-am preluat din articolul dumneavoastră să fie interpretat altfel. Vă invit să îmi sugeraţi o interpretare alternativă. Cât despre faptul că îmi iau ştirile dintr-o singură sursă vis-a-vis de articolul dumneavoastră, aceasta se întâmplă pentru că după ştiinţa mea este singura sursă disponibilă. Repet, vă invit să sugeraţi o interpretare alternativă.
În ceea ce priveşte evenimentele pe ansamblu, nu se pune problema să iau ştirile dintr-o singură sursă, în momentul în care urmăresc zilnic, de câţiva ani, toate sursele disponibile de informaţie din Basarabia, inclusiv cele oficiale, cum ar fi www.moldpres.md, www.moldova-suverana.md sau www.trm.md.
2. cât despre ceea ce „doriţi”, vă adresez următoarea întrebare: ce părere aveţi despre faptul că paragrafe din articolul dumneavoastră au fost preluate de forumişti comunişti şi difuzate pe blogul Stelei Popa în ziua de luni, când protestele începeau ? Vi se pare dezirabil aşa ceva?
3. apreciez faptul că doriţi să explicaţi situaţia din Republica Moldova şi sunt de acord că marea majoritate a populaţiei din România - y compris presa şi clasa politică - nu înţeleg această situaţie. Exact acelaşi lucru îl doresc şi eu. Spre deosebire de dumneavoastră, eu nu mă consider nici „microbist politic”, nici jurnalist, şi scriu aceste articole pentru că oameni de aceeaşi etnie cu mine suferă represiuni chiar în acest moment din cauza luptei pentru democraţie pe care au început-o. Greşesc cumva? Aţi dori să tac?
În fine, nu scriu despre Basarabia doar după ceea ce s-a întâmplat pe data de 5 aprilie şi vă invit să verificaţi de când datează primul meu articol pe blog despre Basarabia. În al doilea rând, nu este prima dată când avem ocazia de a expune unul altuia puncte de vedere diferite asupra Basarabiei; acest lucru s-a mai întâmplat şi anul trecut, pe portalul unimedia.md, care aceste zile a fost scos din funcţiune de autorităţile nedemocratice de la Chişinău. Nu aş spune, în concluzie, că Basarabia mă interesează exclusiv în ultimele 5 zile.
Al dumneavoastră,
Recitesc - pentru a ma convinge ca nu m-am inselat - articolul d-lui Petru Clej (disponibil la http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9505). Daca multe dintre afirmatiile de acolo pot trece drept concluzii cu aer obiectiv ale rezultatului alegerilor - asa cum arata el pe 6 aprilie -, altele insa nu pot sta. Cum pot eu interpreta sugestiile (ca sa nu zic indemnurile) adresate liderilor perdanti ai opozitiei de ase lasa de politica? ("Actualul președinte al PL, unchiul lui Chirtoacă, Mihai Ghimpu, ar trebui să părăsească avanscena politicii moldovenești unde este complet irelevant, la fel ca și liderul AMN, Serafim Urecheanu.") Sau pe aceea potrivit careia "Cred că e momentul ca opinia publică, mai ales cea a “elitelor” de la vest de Prut să înțeleagă că au de a face în persoana lui Vladimir Voronin cu un lider legitim și abil și să nu-l mai desconsidere în fel și chip."? (Ca Voronin e abil intr-un anume sens, nu pot contesta.. E abil sa-ti tragi o cagula pe ochi cand bati demonstranti retinuti.. Drept e ca D-l Clej nu avea de unde sa stie asta pe 6 aprilie.)
Profit de ocazie pt a-l ruga pe D-l Clej cat si pe cei care-i impartasesc viziunea sa nu-i acorde sau sa accepte cu atata usurinta eticheta de "microbist politic" lui stranum53. Il cunosc de 14 ani. De cel putin 7 ani stiu ca se ocupa cu studierea fenomenului comunist - ca ideologie si manifestari (are o licenta pe tema asta, si, in curand, va avea si un doctorat). Asa ca, va rog, mentineti-va calmul! A nu se confunda retinerea cu retragerea!
Victorie! (stiti voi cui)
Domnule Retegan,
Dumneavoastră scrieți ce doriți pe blogul dumneavoastră, dar când scrieți ceva incorect despre mine, atunci cred că este dreptul meu să corectez aceste greșeli.
Diferența dintre noi, domnule Retegan, este că dumneavoastră sunteți angajat politic, adică alături de cei "de aceeași etnie cu dumneavoastră" (care mă duce cu gândul la naționalismul etnicist pe care-l consider desuet în secolul XXI), iar eu sunt ziarist imparțial.
Spre deosebire de dumneavoastră, am bătut țara numită Republica Moldova în lung și în lat în ultimii 13 ani, și vă recomand articolul "Între bulevardele Chișinăului și glodul de la Dondușeni" http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9530
Au preluat sprijinitorii lui Voronin articolul meu? Ei și? Altă dată am fost atacat în Moldova Suverană, de indivizi ca Ion Berlinschi sau Viorel Mihail.
Eu, domnule Retegan, nu am niciun parti-pris când vine vorba de Republica Moldova și nici nu practic pășunismul patriotard care se practică de mulți ignoranți din România.
Consultați revista ACUM www.acum.tv și veți vedea că politica editorială este UNICĂ în presa de limbă română, prin echilibrul ei.
Eu, domnule Retegan, am la activ fapte, nu vorbe. Consultați vă rog, de pildă pagina bbc.md sau vorbiți cu politicieni și jurnaliști DE TOATE orientările de la Chișinău și veți vedea că atacul dumneavoastră este nejustificat și gratuit.
Eu mă uit la situația de ansamblu și de lungă durată și nu sunt un activist pro sau anti-unire. Cred că ar trebui să vă debarasați de modul acesta microbist și chiar stalinist de gândire, cine nu strigă lozinci alături de turma pro-rrrrrromânească este împotriva noastră.
Și încă ceva, domnule Retegan, dacă cumva aveți dubii cu privire la imparțialitatea mea, aruncați-vă o privire la aceste articole:
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7982157.stm
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7797698.stm
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/6909192.stm
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/6169623.stm
Domnule Clej,
Nu am scris nimic despre persoana dumneavoastră, ci am emis un punct de vedere relativ la un articol scris de dumneavoastră, ceea ce reprezintă cu totul altceva decât un atac. Reprezintă o opinie, un punct de vedere asupra unui subiect. Pentru a închide însă acest subiect de la bun început: dacă opinia mea referitoare la modul în care dumneavostră l-aţi considerat pe Vladimir Voronin în articolul de luni a lăsat în vreun fel impresia unui atac la persoana dumneavoastră, îmi exprim scuze sincere.
Îmi exprim mirarea faţă de ceea ce înţelegeţi dumneavoastră prin angajament politic. Dacă a rezona la problemele cu care se confruntă persoanele de aceeaşi etnie cu mine este angajament politic şi nu o expresie a solidarităţii sau o formă de atitudine civică, fie, atunci accept cu plăcere, chiar cu bucurie, termenul de angajament politic, deşi fraza la care vă referiţi menţionează expres sprijinul unei lupte pentru democraţie, citez: „...oameni de aceeaşi etnie cu mine suferă represiuni chiar în acest moment din cauza luptei pentru democraţie pe care au început-o”. Pentru a tranşa totuşi această chestiune, vă precizez că nu sprijin un naţionalism etnicist de tip romantic, ci o cetăţenie de tip civic, bazată pe un dialog intercultural. Şi asta cu toate că România este un stat de tip naţional, în care etnia păstrează o importanţă inclusiv juridică primordială.
Apreciez faptul că aţi bătut în lung şi în lat Republica Moldova în ultimii 13 ani, dar mă întreb de unde ştiţi că eu nu aş fi călcat pe acolo. Am făcut acest lucru, în 1989 şi 1991, adică în copilărie, şi acest fapt vă poate explica o parte a interesului meu pentru Basarabia şi pentru ceea ce a însemnat totalitarismul de tip comunist. Vă mulţumesc pentru recomandare. Voi citi articolul indicat de dumneavoastră.
Dacă pentru dumneavoastră faptul că ceea ce scrieţi este preluat de factori nedemocratici – ca să nu spun dictatoriali - şi folosit sub formă de propagandă într-un context precum cel din Republica Moldova în această săptămână nu are nicio relevanţă, consider cu mâhnire că este inutil să continuăm discuţia asupra acestui punct. În ceea ce priveşte atacurile pe care le-aţi suferit, nu sunteţi singurul care a fost atacat de acele personaje sinistre. Diferenţa este că eu am fost atacat mişeleşte de aceleaşi personaje pe forumuri, în timp real, sub forma unui limbaj suburban sau rasist, şi nu am avut privilegiul să îmi văd numele terfelit în paginile acelui oficios.
În ceea ce priveşte parti-pris-urile în Republica Moldova, domnule Clej, nu se pune problema să am o simpatie sau o antipatie pentru o anumită forţă politică. Nu am nimic împotriva unui anumit partid politic, cu o singură condiţie: să fie democratic şi să permită libertatea de expresie. Cred că veţi fi de acord cu mine că represiunile care au loc zilele acestea la Chişinău nu constituie expresia unei democraţii, ci simptomele unei dictaturi asociate PCRM, iar luarea de poziţie faţă de aceste represiuni nu constituie o formă de „păşunism patriotard” şi nici o formă de ignoranţă, ci o formă de activism civic.
Am consultat revista Acum de mai multe ori, şi nu sunteţi prima persoană care îmi recomandaţi această revistă. În condiţiile în care presa de bună calitate este rarissimă în România, iar telenovelismele şi manelismele abundă din păcate chiar în acel segment al presei care ar trebui să îşi asume un rol formativ, salut orice apariţie editorială de calitate. Până în acest moment, preferinţele mele se îndreaptă către Hotnews.ro şi Evenimentul Zilei. Dacă revista pe care mi-o recomandaţi va satisface cel puţin acele standarde de calitate, o voi citi. Vă mărturisesc însă că rândurile dumneavoastră de luni, apreciative la adresa lui Vladimir Voronin, constituie pentru mine un contraargument.
În ceea ce priveşte vorbele şi faptele, domnule Clej, consider că interesul constant pe care l-am exprimat faţă de Basarabia de atâta timp, exprimat inclusiv în comentarii în mediul virtual şi articole pe acest blog, nu se încadrează în categoria „vorbe”, atât timp cât am primit nenumărate injurii de nivel suburban. Deasemenea, deşi nu e oportun să discut despre acest aspect, consider că interesul de tip ştiinţific asupra unui subiect precum totalitarismul de tip comunist – interes concretizat în mulţi ani de viaţă petrecuţi în studiu - nu poate fi redus la categoria de „vorbe”. Consider, deasemenea, că o astfel de reducţie constituie nu mai puţin un atac la persoană.
Nu am făcut niciun fel de referire, pozitivă sau negativă, la unirea cu Basarabia, în articolele publicate pe blogul meu în această săptămână. Toate luările mele de poziţie de această săptămână se referă strict la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. Este motivul pentru care vă invit să indicaţi o singură referire la unire pe parcursul articolelor scrise recent de mine pe subiectul Basarabiei. Una singură. Din punctul meu de vedere, acest subiect poate fi abordat numai dacă populaţia din Republica Moldova îşi va exprima prin referendum o astfel de dorinţă.
În ceea ce priveşte modul stalinist de gândire, vă mărturisesc că prefer să accept lecţii pe acest subiect de la Dmitri Volkogonov – profilul psihologic făcut de el lui Stalin în primele pagini ale biografiei publicate la sfârşitul anilor 1980 este remarcabil. Dar nu mă regăsesc deloc în acest profil. După cum văd, nu am nimic împotrivă să discut cu dumneavoastră, să accept că pot comite greşeli şi să prezint scuze dacă acestea se impun.
PS. Am primit şi al doilea comentariu. Voi citi articolele indicate.
PPS. Termenul de „turmă pro-rrrrrromânească” pe care îl utilizaţi pentru a mă caracteriza este cu totul inadecvat într-o discuţie bazată pe argumente, şi chiar vulgar. Dacă aveţi impresia că discutaţi cu o astfel de persoană, nu pot decât să consider dialogul nostru, domnule Clej, ca lipsit de sens.
Al dumneavoastră,
Domnule Clej,
am uitat să menţionez: pentru ca scuzele mele să fie într-adevăr sincere, am şters din articolul meu orice referire la articolul dumneavoastră.
Al dumneavoastră,
Domnule Retegan,
Vă mulțumesc că ați șters referirea la articolul meu (evident eronată), este motivul pentru care nu mai am nicio pretenție de la acest blog, pe care altfel nu l-aș fi vizitat niciodată.
Post a Comment