Ca o concluzie la evenimentele petrecute la Chişinău începând cu data de 6 aprilie, încep prin a spune că partidul care guvernează şi acum Republica Moldova – PCRM – are o imagine definitiv şi iremediabil şifonată în lumea democratică. Chiar dacă, pe termen scurt, se conturează o victorie a acestuia.
Represiunile la adresa demonstranţilor din Chişinău şi din celelalte oraşe ale Basarabiei care nu au făcut nimic altceva decât să îşi exercite dreptul democratic de a manifesta; închiderea ţării, inclusiv din punct de vedere informaţional; limitarea libertăţii de deplasare în interiorul ţării – lucru vizibil inclusiv în cazul demonstraţiilor organizate de opoziţie ieri; arestarea şi torturarea a aproximativ 200 de manifestanţi (se pare că cel puţin unul dintre ei a murit în urma bătăilor administrate de poliţie); abuzarea sexuală a fetelor reţinute la demonstraţii sau a jurnalistelor; şi în fine: hărţuirea şi arestarea jurnaliştilor, precum şi expulzarea jurnaliştilor străini constituie tuşe ale unui tablou cu totul semnificativ – aşa arată democraţia Republica Moldova în aprilie 2009. Iar asta în condiţiile în care, dacă renumărarea voturilor nu va avea niciun efect semnificativ, urmează de acum încă 4 ani de guvernare comunistă.
Cât despre partidele de opoziţie, reţin ideea lui Vitalie Cojocari: avem în acest moment la Chişinău trei partide de opoziţie fericite. Rămâne de văzut dacă cineva din opoziţie va trăda – comuniştii au nevoie de un singur deputat al opoziţiei care să se jertfească pentru binele ţării, votând pentru alegerea unui nou preşedinte comunist al Republicii Moldova. Totuşi, sper că nu va exista un asemenea caz. Oricum, evenimentele de săptămâna trecută au pus în evidenţă o distanţă între societatea civilă şi opoziţia parlamentară în Basarabia. Cu toate că partidele de opoziţie sunt democratice şi urmăresc dezvoltarea Republicii Moldova pe model occidental, ele au dovedit multe slăbiciuni, au făcut dovada unei doze de conformism faţă de situaţia actuală, şi chiar intrarea lor într-un joc politic alături de un partid precum PCRM este de natură să le scadă autoritatea.
În orice caz, lucrurile nu mai pot fi de acum înainte, pentru Basarabia, aşa cum au fost până acum. Odată, din perspectivă pur strategică: Republica Moldova este un stat aflat la graniţa NATO şi EU, începând cu 1 ianuarie 2007. A crede că acest lucru nu are şi nu va avea o influenţă din ce în ce mai mare asupra societăţii civile basarabene este o naivitate. În al doilea rând, numărul nostalgicilor pentru perioada sovietică - pentru că vorbim în general de persoane în vârstă - va scădea în mod natural dacă ar fi să avem în vedere tendinţele demografice. De aceste lucruri va trebui să se ţină cont în orice discuţie viitoare referitoare la Basarabia.
În încheiere, vă invit să semnaţi petiţia lansată de Societatea Academică Română pentru respectarea drepturilor omului în Republica Moldova. Putem face măcar lucrul acesta.
Cu bine,
Represiunile la adresa demonstranţilor din Chişinău şi din celelalte oraşe ale Basarabiei care nu au făcut nimic altceva decât să îşi exercite dreptul democratic de a manifesta; închiderea ţării, inclusiv din punct de vedere informaţional; limitarea libertăţii de deplasare în interiorul ţării – lucru vizibil inclusiv în cazul demonstraţiilor organizate de opoziţie ieri; arestarea şi torturarea a aproximativ 200 de manifestanţi (se pare că cel puţin unul dintre ei a murit în urma bătăilor administrate de poliţie); abuzarea sexuală a fetelor reţinute la demonstraţii sau a jurnalistelor; şi în fine: hărţuirea şi arestarea jurnaliştilor, precum şi expulzarea jurnaliştilor străini constituie tuşe ale unui tablou cu totul semnificativ – aşa arată democraţia Republica Moldova în aprilie 2009. Iar asta în condiţiile în care, dacă renumărarea voturilor nu va avea niciun efect semnificativ, urmează de acum încă 4 ani de guvernare comunistă.
Cât despre partidele de opoziţie, reţin ideea lui Vitalie Cojocari: avem în acest moment la Chişinău trei partide de opoziţie fericite. Rămâne de văzut dacă cineva din opoziţie va trăda – comuniştii au nevoie de un singur deputat al opoziţiei care să se jertfească pentru binele ţării, votând pentru alegerea unui nou preşedinte comunist al Republicii Moldova. Totuşi, sper că nu va exista un asemenea caz. Oricum, evenimentele de săptămâna trecută au pus în evidenţă o distanţă între societatea civilă şi opoziţia parlamentară în Basarabia. Cu toate că partidele de opoziţie sunt democratice şi urmăresc dezvoltarea Republicii Moldova pe model occidental, ele au dovedit multe slăbiciuni, au făcut dovada unei doze de conformism faţă de situaţia actuală, şi chiar intrarea lor într-un joc politic alături de un partid precum PCRM este de natură să le scadă autoritatea.
În orice caz, lucrurile nu mai pot fi de acum înainte, pentru Basarabia, aşa cum au fost până acum. Odată, din perspectivă pur strategică: Republica Moldova este un stat aflat la graniţa NATO şi EU, începând cu 1 ianuarie 2007. A crede că acest lucru nu are şi nu va avea o influenţă din ce în ce mai mare asupra societăţii civile basarabene este o naivitate. În al doilea rând, numărul nostalgicilor pentru perioada sovietică - pentru că vorbim în general de persoane în vârstă - va scădea în mod natural dacă ar fi să avem în vedere tendinţele demografice. De aceste lucruri va trebui să se ţină cont în orice discuţie viitoare referitoare la Basarabia.
În încheiere, vă invit să semnaţi petiţia lansată de Societatea Academică Română pentru respectarea drepturilor omului în Republica Moldova. Putem face măcar lucrul acesta.
Cu bine,
No comments:
Post a Comment