Blogul intră astăzi în revizie, pentru că şablonul nu mai este funcţional. Mi se pare prea încărcat cu linkuri, dintre care unele nu sunt tocmai relevante. Cred că voi termina în câteva ore. Sper să nu pierd nimic.
Aştept feed-back vis-a-vis de noul aspect.
Update 18.30: s-ar zice că am terminat ce aveam plănuit la început. Aştept sugestii pentru îmbunătăţiri :)
Aşa cum vă spuneam sâmbătă, scriu din nou despre acest subiect.
În primul rând, trebuie să ştiţi că în acest moment temperatura a scăzut mult la Chişinău. De la zilele fierbinţi de acum două săptămâni, s-a ajuns la zilele siberiene recente - zile în care poliţia aservită regimului dictatorial a mai răpit oameni pe stradă, au început să apară morţii, iar oamenii au fost cuprinşi de frică. Din păcate, se pare că va mai trece ceva timp până ce oamenii vor respira un aer normal în Republica Moldova.
Vă spuneam că am informaţii noi. Pe scurt:
- un blogger din Basarabia, implicat direct în evenimente - Alexandru Cozer pe numele său - a reconstituit filmul zilelor fierbinţi, punând cap la cap toate materialele multimedia disponibile, ajungând să demonstreze cu acte în regulă că demonstraţiile au fost deturnate de provocatori. Într-o postare incendiară el a demonstrat că anumite persoane - şi cam aceleaşi - au fost implicate în momente cheie ale demonstraţiilor folosite ulterior de autorităţi pentru a acuza România.
- se conturează un prim bilanţ al zilei de 7 aprilie: 3 morţi, 3 dispăruţi, 41 de persoane torturate. Bilanţul, conţinând detalii pentru fiecare caz în parte, a fost prezentat azi de primăria municipiului Chişinău şi preluat de Unimedia. Vă invit să citiţi articolul nu numai datorită informaţiei detaliate pe care o oferă, ci şi pentru a vedea cum forumurile basarabene sunt atacate de forumişti plătiţi cu comentarii menite să arunce dezbaterea în derizoriu - lucru care se întâmplă acolo dintotdeauna.
Prezint şi documentele care mi-au parvenit pe mail acum câteva zile. În primul rând, (1), aveţi o plângere către judecător a unui tânăr reţinut de poliţie şi forţat să recunoască participarea la proteste, precum şi (2; 3) o copie a unui certificat medico-legal care confirmă spusele tânărului.
(1)
(2)
(3)
În plus, o copie (4); (5) a unui certificat de deces, conform căreia tânărul Boboc Valeriu Victor ar fi murit intoxicat "cu toxic necunoscut":
Pentru a înţelege ce înseamnă în viziunea autorităţilor de la Chişinău "intoxicaţie cu toxic necunoscut", vă invit să vizitaţi pagina aceasta, unde, printre alte victime ale represiunii, puteţi vedea ce urme a lăsat "intoxicaţia" pe faţa lui Valeriu Victor, pe care acum autorităţile comuniste îl au pe conştiinţă. Precizez că este vorba de apelul împotriva terorii şi violenţei în Moldova făcut de primarul Chişinăului, în limba engleză.
Ţin să mulţumesc, pe această cale, lui Codin Moldovanu, care mi-a pus la dispoziţie acest material.
Acum, să mergem mai departe. Ce putem vedea în acest moment la Chişinău?
- nomenclatura de acolo îşi fidelizează forţele de poliţie şi forţele speciale, prin măriri de salarii şi prime, care merg de la cuantumul a trei salarii până la apartamente. În plus, puterea de la Chişinău vorbeşte de amnistierea participanţilor la evenimentele de acum două săptămâni, ceea ce înseamnă de fapt că poliţiştii implicaţi în represiuni nu vor avea parte de rigorile legii, în timp ce tinerii arestaţi rămân în închisoare atât timp cât noul parlament nu este constituit (fără vreo garanţie că vor fi eliberaţi după constituirea lui);
- opoziţia nu a obţinut nimic până în acest moment: renumărarea voturilor nu a determinat nicio schimbare, iar cazurile de încălcare a drepturilor omului pe care le semnalează, chiar dacă sunt documentate beton, vor fi soluţionate încet sau foarte încet de către instanţele internaţionale. Mai mult, opoziţia parlamentară e nevoită să ocupe locurile într-un parlament desenat din timp de liderii comunişti, iar 20 de parlamentari de opoziţie trebuie să renunţe la cetăţenia altor state;
- evenimentele recente au pus în lumină şi semne de întrebare vis-a-vis de eficacitatea unor organisme internaţionale care ar trebui să sprijine democraţia şi statul de drept. În acest sens mi se pare foarte bun articolul din Academia Caţavencu - vă invit să îl citiţi.
Încerc, pe baza celor prezentate mai sus, să trasez o concluzie. Pe termen scurt, câştigător al evenimentelor recente din Basarabia pare PCRM. Însă din punctul meu de vedere asistăm la o victorie a la Pyrrhus. Pentru că victoria de acum marchează o ruptură violentă între PCRM şi clasa activă din Republica Moldova. Pe deasupra, să nu uităm că suntem în plină criză economică, vizibilă în Republica Moldova prin scăderea foarte puternică a rezervelor valutare combinată cu o scădere extrem de importantă a remitenţelor (30% pentru primele două luni din 2009), iar surse de finanţare pentru un deficit estimat la 1,000,000,000 $ - în condiţiile în care ratingul de ţară al RM este acela care este - vor fi greu, dacă nu imposibil de găsit.
Pe scurt: dacă leul moldovenesc va fi devalorizat brusc, sau dacă pensiile şi salariile nu vor mai fi plătite, s-ar putea ca centrul Chişinăului să fie iar plin de protestatari. Numai că de data aceasta nu va fi vorba de tineri, ci de chiar actualul electorat al PCRM. Din punctul meu de vedere, în condiţiile în care PCRM pierde, opoziţia pierde şi societatea basarabeană e sfâşiată, singurul câştigător cert în acest moment în urma evenimentelor de la Chişinău este Rusia.
Iată că o sărbătoare ne bate din nou la uşă. Vă invit să îi dăm drumul înăuntrul nostru, şi să petrecem Paştele în linişte, pace şi bucurie, alături sufleteşte de cei care ne sunt dragi.
Mă gândeam ieri, pe de altă parte, ce anume poate constitui miezul credinţei creştine pe care ne-o asumăm. Ei bine, acest miez este credinţa în Învierea lui Hristos pe care o sărbătorim azi, şi vă mărturisesc că nu mi se pare deloc a fi o credinţă răspândită în jur. Vă doresc aşadar ca primul pas în sărbătorirea Paştelui să fie conştientizarea credinţei în Învierea Mântuitorului.
În final, o invitaţie: dacă se întâmplă cumva ca mâine să vă aflaţi în Bucureşti şi să aveţi dorinţa de a ieşi din casă, veniţi la concertul care va începe la ora 19.00 în Piaţa Constituţiei, deci în faţa Palatului Parlamentului. Nu vă invit numai pentru că la concert vor veni Montserrat Caballe şi Al Bano Carrisi, sau nume în ascensiune ale scenei lirice româneşti, precum Irina Iordăchescu, respectiv tenorul Teodor Ilincăi (al cărui prieten am onoarea să fiu), ci şi pentru că la concert participă una din formaţiile corale în care activez, cu un moment simfonic deosebit - un moment din Oratoriul de Paşte al lui Paul Constantinescu. Vă invit cu drag. Nu veţi regreta.
PS. Îmi pare rău că nu am reuşit să scriu în ultimele zile o postare nouă despre Basarabia - mă văd nevoit să dau vina pe program şi pe oboseala acumulată. Am informaţii noi legate de subiect, aşa că staţi aproape.
Ca o concluzie la evenimentele petrecute la Chişinău începând cu data de 6 aprilie, încep prin a spune că partidul care guvernează şi acum Republica Moldova – PCRM – are o imagine definitiv şi iremediabil şifonată în lumea democratică. Chiar dacă, pe termen scurt, se conturează o victorie a acestuia. Represiunile la adresa demonstranţilor din Chişinău şi din celelalte oraşe ale Basarabiei care nu au făcut nimic altceva decât să îşi exercite dreptul democratic de a manifesta; închiderea ţării, inclusiv din punct de vedere informaţional; limitarea libertăţii de deplasare în interiorul ţării – lucru vizibil inclusiv în cazul demonstraţiilor organizate de opoziţie ieri; arestarea şi torturarea a aproximativ 200 de manifestanţi (se pare că cel puţin unul dintre ei a murit în urma bătăilor administrate de poliţie); abuzarea sexuală a fetelor reţinute la demonstraţii sau a jurnalistelor; şi în fine: hărţuirea şi arestarea jurnaliştilor, precum şi expulzarea jurnaliştilor străini constituie tuşe ale unui tablou cu totul semnificativ – aşa arată democraţia Republica Moldova în aprilie 2009. Iar asta în condiţiile în care, dacă renumărarea voturilor nu va avea niciun efect semnificativ, urmează de acum încă 4 ani de guvernare comunistă. Cât despre partidele de opoziţie, reţin ideea lui Vitalie Cojocari: avem în acest moment la Chişinău trei partide de opoziţie fericite. Rămâne de văzut dacă cineva din opoziţie va trăda – comuniştii au nevoie de un singur deputat al opoziţiei care să se jertfească pentru binele ţării, votând pentru alegerea unui nou preşedinte comunist al Republicii Moldova. Totuşi, sper că nu va exista un asemenea caz. Oricum, evenimentele de săptămâna trecută au pus în evidenţă o distanţă între societatea civilă şi opoziţia parlamentară în Basarabia. Cu toate că partidele de opoziţie sunt democratice şi urmăresc dezvoltarea Republicii Moldova pe model occidental, ele au dovedit multe slăbiciuni, au făcut dovada unei doze de conformism faţă de situaţia actuală, şi chiar intrarea lor într-un joc politic alături de un partid precum PCRM este de natură să le scadă autoritatea. În orice caz, lucrurile nu mai pot fi de acum înainte, pentru Basarabia, aşa cum au fost până acum. Odată, din perspectivă pur strategică: Republica Moldova este un stat aflat la graniţa NATO şi EU, începând cu 1 ianuarie 2007. A crede că acest lucru nu are şi nu va avea o influenţă din ce în ce mai mare asupra societăţii civile basarabene este o naivitate. În al doilea rând, numărul nostalgicilor pentru perioada sovietică - pentru că vorbim în general de persoane în vârstă - va scădea în mod natural dacă ar fi să avem în vedere tendinţele demografice. De aceste lucruri va trebui să se ţină cont în orice discuţie viitoare referitoare la Basarabia.
În încheiere, vă invit să semnaţi petiţia lansată de Societatea Academică Română pentru respectarea drepturilor omului în Republica Moldova. Putem face măcar lucrul acesta.
A. Mai întâi, o privire scurtă asupra a ceea ce s-a întâmplat în ultimele două zile în Basarabia:
20090409
- liderilor opoziţiei le-au fost intentate mai multe dosare penale (7, dintre care ţin să remarc dosarul intentat lui Vitalie Nagacevschi, un adevărat coşmar al comuniştilor moldovenişti pentru procesele intentate şi câştigate la CEDO împotriva regimului de la Chişinău). A fost arestat în plus Gabriel Stati, om de afaceri basarabean, acuzat că ar fi finanţat protestele de la Chişinău. Cu alte cuvinte, Voronin a încercat să folosească ocazia pentru a lovi doi iepuri deodată: competiţia politică şi cea economică, pentru că firmele familiei Stati îi stăteau ca un ghimpe în ochi lui Oleg Voronin (fiul lui Vladimir Voronin şi, deocamdată, singurul miliardar din Basarabia). Totodată, un fost consilier al lui Voronin, trecut în tabăra democrată, a fost arestat şi acuzat de tentativă de lovitură de stat.
- României i-a fost impus regim de vize pentru intrarea pe teritoriul RM, în dispreţul normelor europene şi al legislaţiei internaţionale. Oricum dispoziţia e aplicată de fapt de pe 25 martie. A propos: comuniştii moldovenişti au fixat şi un "preţ al păcii", cerând semnarea tratatului de bază propus cu ceva timp în urmă României, chiar de ei (tratat care, pentru informare, e un document aberant, scris în "limbile română şi moldovenească" şi a fost evident respins de România).
- au fost luate la rând instituţiile de învăţământ şi au fost verificaţi absenţii, iar un director de liceu (cel puţin) a fost demis. Părinţilor li s-a amintit de faptul că răspund penal pentru faptele minorilor, iar elevilor şi studenţilor li s-a pus în vedere că absenţa de la cursuri în ziua de 10 aprilie atrage automat exmatricularea. Cu toate acestea, şi joi au protestat câteva sute de tineri.
Culmea cinismului, premierul moldovean a făcut publică o declaraţie de un incredibil tupeu, în care îi ameninţa voalat cu moartea pe tinerii care urmau să participe la protestul din 10 aprilie. Printre altele, citez: "zilele acestea s-a văzut clar că pentru unii oameni, dacă poţi să-i numeşti aşa, viaţa copiilor nu reprezintă nimic, sînt gata să-i sacrifice în interesele lor murdare şi antiumane" (cu referire evidentă la liderii opoziţiei). Dar partea cea mai "frumoasă" este aceasta: "Organizatorii celei mai mare crime din istoria Republicii Moldova planifică pentru mîine şi duminică să folosească din nou copiii pentru a devasta clădirea Guvernului, de data aceasta. Dacă acest lucru va fi admis de noi toţi, jertfele umane va fi foarte greu de evitat. Poliţia va folosi toate mijloacele necesare pentru apărarea constituţionalităţii Republicii Moldova, inclusiv armele". În caz că suportaţi lectura întregului document, îl puteţi citi aici.
Evident, în acelaşi moment în care premierul făcea publică declaraţia de mai sus continuau arestările şi răpirile, iar secţiile de poliţie vuiau de vaietele copiilor. Video:
20090410
- în PMAN au protestat 800 de tineri. Date fiind condiţiile, ceea ce aceşti tineri au făcut ar trebui considerat un act eroic. Românii obtuzi şi laşi care deabia aşteaptă să vadă că tinerii de acolo sunt fricoşi ar trebui să facă o plimbare scurtă până la Chişinău.
- un ziar rus a făcut public faptul că Rusia a furnizat regimului dictatorial de la Chişinău un avion plin cu echipamente speciale pentru împiedicarea protestelor (ex. grenade lacrimogene). Implicarea Rusiei se pare că nu se opreşte aici, de vreme ce au fost relatări care vorbeau de grupe de agenţi FSB trimişi la Chişinău în zilele anterioare.
- jurnaliştii basarabeni şi străini (în special români) au devenit ţinta predilectă a regimului dictatorial de la Chişinău. Dacă 19 ziarişti români nu au fost lăsaţi să intre pe teritoriul RM, unii au fost reţinuţi (precum Doru Dendiu, corespondent TVR), alţii expulzaţi, iar jurnaliştii basarabeni au fost arestaţi şi bătuţi (ex: Natalia Morari, iniţiatoarea protestelor paşnice - care a fost arestată, apoi eliberată, iar acum e dispărută, pentru că cel mai probabil se ascunde - sau fraţii Ghenadie şi Oleg Brega). În urma tracasărilor repetate, după ce redactorul şef al publicaţiei a fost reţinut mai multe ore, întregul colectiv al Jurnalului de Chişinău a cerut în seara aceasta azil politic în USA.
Site-urile presei libere au fost accesibile cu intermitenţe, iar cel mai important site de ştiri independent, unimedia.md, a fost închis - prin asta accesul la blogurile Unimedia a devenit imposibil, iar unii jurnalişti ai Unimedia au ajuns în situaţia de a cere găzduire pe alte site-uri şi bloguri.
Anunţ pe această cale că blogul este disponibil pentru orice jurnalist din Republica Moldova care nu îşi mai poate publica articolele pe un site .md. Dacă e nevoie, folosiţi formularul de comentarii de la sfârşitul articolului. - într-o tentativă de a pacifica societatea pe care a scăpat-o de sub control, (încă) preşedintele Voronin a acceptat renumărarea voturilor. Termenul acordat partidelor de opoziţie pentru renumărare este însâ mult prea scurt: 4 zile.
- în acelaşi timp, Voronin a continuat să acuze implicarea României în evenimentele din Basarabia, clamând că are la dispoziţie dovezi în acest sens. A dat şi 4 exemple tipic staliniste. Eu mă rezum la al treilea exemplu de "implicare", cel al "specialiştilor români", pentru că Procuratura de la Chişinău a anunţat că a reţinut un "spion român". Încercaţi să ghiciţi cum îl cheamă: Johnattan Jerusalayem Netanyahu, în vâstă de 57 de ani. Nume de român neaoş, n-am ce spune.
"Românul" a fost acuzat că are hărţi ale Chişinăului, că are poze cu Preşedenţia şi Parlamentul (până aici, eu înţeleg că omul o fi vreun turist care a făcut poze în centru, aşa cum turiştii din Bucureşti pozează Casa Poporului) şi, partea cea mai tare, că ar fi deţinut "sticle cu substanţe inflamabile special adaptate". Încerc să ghicesc: vişinată? Sau totuşi ţuică, pentru că arde mai bine?
- la rampă a ieşit şi serviciul de securitate al RM, cu o declaraţie în care condamnă presa liberă de la Chişinău şi presa românească în ansamblu, respingând acuzaţiile de implicare în evenimente - acuzaţii demonstrate cu vârf şi îndesat, printre altele, de zecile de filme disponibile deja pe Youtube. Nu comentez prea multe despre declaraţie (chit că, dacă un serviciu de informaţii care se consideră serios ajunge să se bată în comunicate, atunci înţeleg că profesional serviciul respectiv suferă din greu), însă vă invit să vă delectaţi cu una din idei: Serviciul de Informaţii şi Securitate se declară hotărât să apere democraţia şi interesele naţionale ale statului, să fie la straja şi promovarea valorilor naţionale ale Republicii Moldova, asigurând drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor în orice condiţii. Nimeni nu are dreptul să sfideze societatea civilă, populaţia, în special atunci când este vorba de viitorul ţării noastre. Mda, să le spună asta liceenilor şi studenţilor pe care au de gând să-i nenorocească prin închisori.
B. Încerc - doar încerc - să analizez câte ceva.
Faţada de democraţie din Republica Moldova a căzut cu zgomot, iar derapajele antidemocratice ale autorităţilor sunt documentate inclusiv cu material multimedia. În acest moment este clar că regimul se bazează doar pe nostalgici, pensionari, şi pe cei năimiţi: poliţiştii, personalul vamal, cadrele superioare din armată, agenţii de securitate şi funcţionarii superiori. Nici baza aceasta nu este foarte solidă: există informaţii conform cărora mulţi poliţişti şi-ar fi dat demisia în ultima săptămână, văzând ce înseamnă democraţia a la Voronin. Cu alte cuvinte, o rezistenţă de durată mai bine organizată ar avea toate şansele de a determina implozia unui astfel de sistem nedemocratic.
Încălcările flagrante ale dreptului la informaţie din ultimele 48 de ore cer măsuri rapide şi hotărâte pe plan internaţional. Cred că ceea ce au făcut jurnaliştii de la Jurnal de Chişinău poate constitui un exemplu. Ar trebui ca tuturor jurnaliştilor - persecutaţi în Basarabia pentru că apără democraţia - să li se acorde neîntârziat azil politic în Uniunea Europeană, dacă îl vor cere. Libertatea cuvântului nu este un moft.
În ceea ce priveşte relaţiile cu România, noul ambasador român nu a fost încă acceptat, şi pronosticul meu este că nu va fi acceptat, pentru că în acest moment dictatura de la Chişinău doreşte îngheţarea completă a relaţiilor cu România şi instaurarea pe Prut a unei cortine de fier pe deasupra căreia să nu mai poată trece nici pasărea cerului. Pe de altă parte, dictatura de la Chişinău nu a transmis şi nici nu are de gând să transmită României informaţii legate de cetăţenii români arestaţi în Basarabia. Cum să îi spui "duşmanului" pe care dintre "spionii" lui i-ai capturat? Dacă există cetăţeni români arestaţi la Chişinău, ei vor fi demonizaţi în procese de tip stalinist pentru tentativă de lovitură de stat, cum s-a întâmplat dealtfel şi azi. Dictatura de la Chişinău va face totul pentru a determina Bucureştiul să semneze tratatul de bază.
În fine, în ceea ce priveşte societatea basarabeană, părerea mea este că spaţiul de expresie civică va fi mult mai îngust şi mult mai violent. Din păcate pentru acei tineri frumoşi şi curajoşi, singura lor şansă şi salvare rămân pentru moment ei înşişi. Pentru că diplomaţia se mişcă încet.
În orice caz, până atunci când fărădelegile comise de actualul regim vor fi demonstrate în faţa unui tribunal internaţional, ar fi poate bine să se aibă în vedere interzicerea accesului nomenclaturiştilor de vârf ai dictaturii proaspăt demascate de la Chişinău pe teritoriul EU, exact aşa cum li se interzice acum demnitarilor transnistreni. Pentru că eu nu mai sunt capabil să văd, de luni încoace, nicio diferenţă între Smirnov şi Voronin. Niciuna.
Vă spuneam că la ora 1.00 am - deci în dimineaţa zilei de azi - armata şi poliţia au intrat în PMAN şi au făcut curăţenie, adică i-au arestat pe protestatarii care mai rămăseseră acolo şi au declanşat vânătoarea celor care au încercat să se salveze prin fugă.
Ziua de azi a marcat un recul al demonstraţiilor la Chişinău. Au participat mai puţini demonstranţi, iar acţiunile dictaturii comuniste sunt, se pare, relativ eficiente - pentru că oamenilor le e frică. Liderii partidelor de opoziţie, care ar fi trebuit să îşi asume conducerea demonstraţiilor, nu au apărut în PMAN (voi explica în partea finală a articolului de ce), iar lipsa lor s-a simţit. Pe de altă parte, demonstranţii au făcut pentru prima dată publică o poziţie comună, pe care vă invit să o citiţi aici. Faptul că demonstranţii se detaşează de liderii partidelor de opoziţie, prea puţin dispuşi să sprijine demonstraţiile până la capăt, mi se pare un lucru bun. Rămâne ca demonstranţii să reuşească să respingă provocările bătătoare la ochi din ultimele zile.
Redau mai jos revendicările demonstranţilor:
1. invalidarea alegerilor; 2. stabilirea unor noi alegeri, pe baza unor liste electorale corecte; 3. demisia conducerii TRM; 4. accesul liber al demonstranţilor la mass-media de stat şi prezentarea obiectivă a evenimentelor; 5. încetarea urmăririi penale a demonstranţilor şi eliberarea celor arestaţi; 6. negocieri ale demonstranţilor cu guvernarea. (cereri preluate de pe http://coalitiaanticomunista2009.wordpress.com/)
Părerea mea este că, dacă demonstraţiile vor avea un caracter exclusiv paşnic, ele vor deveni cu mult mai periculoase pentru regim decât demonstraţiile cu caracter violent de ieri.
Aşa cum spuneam, rechemarea ambasadorului RM de la Bucureşti de luni seara nu era decât un punct al unui plan. Azi, înainte de prânz, ambasadorul român în RM a fost declarat, cum pronosticam ieri seară, persona non grata, iar intrarea cetăţenilor români în RM nu se mai poate face decât cu viză. Mai mult, graniţa a fost închisă complet, nu se mai poate intra în RM, nu se mai poate ieşi din RM. Hmm, ce paradis trebuie să fie dictatura lui Voronin... Reacţia oficială a României mi se pare echilibrată, deşi aş fi vrut să îl aud puţin şi pe preşedintele României exprimând un punct oficial de vedere. Sper ca la ora asta firele telefonice dintre Bucureşti şi Bruxelles să fie înroşite. Deşi, repet, nu aştept nimic de la Bruxelles.
Au apărut şi puncte de vedere relevante privind fraudarea alegerilor din Basarabia. Întâi, încă de ieri, europarlamentarul român Marian Jean Marinescu - observator la alegerile din 5 aprilie - atrăgea, cum o făcusem şi eu, diferenţa dintre exit-poll şi rezultate. Pe deasupra, se întreba cum de a crescut numărul votanţilor cu 150,000 faţă de alegerile locale din 2007, când RM este într-un declin demografic foarte accentuat? Oricum, citiţi articolul - merită.
În al doilea rând, baroneasa Emma Nicholson a exprimat şi ea dubii foarte serioase vis-a-vis de procesul de votare din RM. Ascultaţi interviul dănsei pentru BBC aici. Conform baronesei, numărarea voturilor indica un procent de 35 % pentru PCRM şi 40-45 % pentru opoziţia parlamentară.
Alte indicii ale lucrurilor care s-au întâmplat cu adevărat în Basarabia zilele acestea sunt:
1. în spatele clădirii guvernului de la Chişinău (care nu a fost ocupată de protestatari, rămânând sediul puterii comuniste pe tot parcursul demonstraţiilor), au fost depistate automobile cu numere moldoveneşti şi transnistrene, considerate ca fiind ale serviciilor speciale. Priviţi video:
2. au fost depistaţi deasemenea poliţişti care pregăteau, ieri, pietrele folosite ulterior pentru asaltul instituţiilor publice - video disponibile aici.
3. un lider al opoziţiei extraparlamentare a fost arestat şi acuzat de tentativă de lovitură de stat, azi. De menţionat că doi copii ai acestuia se află de jumătate de an pe teritoriul consulatului român de la Chişinău, după ce regimul lui Voronin a dispus arestarea lor. Cu alte cuvinte, acest lider politic va fi acuzat că este un instrument al României, în cel mai pur stil stalinist.
4. acum câteva ore, mai mulţi tineri au fost răpiţi şi duşi în direcţii necunoscute. Îmi permit să ghicesc: tinerii au fost răpiţi de serviciile speciale şi duşi în afara Chişinăului, acolo unde se află şi ceilalţi aproape 200 de tineri arestaţi ieri.
Între timp, undeva pe la ora 22.00, au fost publicate rezultatele finale ale alegerilor parlamentare. Să ne mirăm că PCRM a scăzut de la 49.96 % din voturi la 49.48 %, prin numărarea a mai puţin de 2 % din numărul total de voturi? Să ne mirăm că pentru numărarea a 2 % din voturi au fost necesare aproape 48 de ore? Să ne mirăm că din cele 16,914 voturi exprimate în străinătate au fost considerate valide 12,419 (adică mai mult de un sfert din voturile din străinătate au fost anulate)? Nu, să nu ne mirăm, toate aceste lucruri sunt logice şi chiar previzibile într-o dictatură.
Pe baza acestor rezultate, PCRM va obţine 59 sau 60 de mandate în Parlament, ceea ce nu-i va permite să aleagă singur preşedintele RM - care ar trebui ales în următoarele două luni [rectific o informaţie greşită care mi-a scăpat la momentul publicării articolului]. Ce înseamnă asta? Înseamnă că liderii opoziţiei parlamentare nu mai au interes atât de mare de a sprijini protestele. Şi mai înseamnă că PCRM a găsit deja pe deputatul sau deputaţii de opoziţie care vor trăda.
Toate elementele aduc prea mult a diversiune. Comuniştii nu vor decât ca demonstraţiile paşnice din PMAN să înceteze şi vor face totul să le oprească. Rămâne de văzut cât de legaţi se mai simt demonstranţii de opoziţia care i-a dezamăgit.
Aşadar, rămâne de văzut cum vor continua lucrurile la Chişinău. Pentru mine este clar că Voronin nu va renunţa de bună voie la putere. Rămâne de văzut cât de departe sunt dispuşi să meargă oamenii, pentru libertatea lor... Nu aş băga mâna în foc că vor renunţa atât de uşor precum şi-ar dori cei mai pragmatici şi mai comozi dintre noi.
Iată video cu democraţia lui Voronin. Ca să fie totul clar.
...Cât de cinic sună ceea ce scriu! Ar trebui să ne fie ruşine!
Ceea ce s-a întâmplat în ultimile 24 de ore la Chişinău e o palmă pe faţa celor ce şi-au pierdut prea uşor credinţa într-o evoluţie democratică rapidă a RM. Pe scurt, material video pus la dispoziţie de Pro TV:
Cum sunt alţii care au scris de la faţa locului, nu are rost să repet şi eu ceea ce deja se cunoaşte. Însă vreau să vă pun la dispoziţie sursele de informaţie, pentru că ăsta e lucrul cel mai important atunci când autorităţi opresive caută să împiedice accesul la informaţie (telefonia mobilă nu a funcţionat în centrul Chişinăului, iar internetul a fost tăiat în RM până seara). Aşadar:
- cea mai bună şi completă informaţie de la faţa locului - live-blogging - este disponibilă pe site-ul unimedia.info. Să nu rataţi galeriile foto, materialul disponibil acolo este excepţional.
Precizez că, în acest moment, funcţionează toate site-urile importante din Basarabia, inclusiv cele independente, mai puţin cel mai important - www.unimedia.md - care a fost atacat cibernetic.
- transmisia video live de la faţa locului a fost posibilă datorită satelitului Pro TV Chişinău. Vă invit să urmăriţi aşadar Pro TV Bucureşti pentru streaming live. Am impresia că este folosit canalul 3 de streaming.
- o transmisie audio livepoate fi urmărită pe streaming-ul radio Vocea Basarabiei, aici.
- cea mai bună acoperire live de ansamblu a evenimentului (adică în Basarabia şi în România) este disponibilă pe blogul lui INconstantIN, aici.
- informaţii foarte valoroase, mai mult sau mai puţin în timp real, sunt cele disponibile în blogosfera basarabeană. Mulţi bloggeri basarabeni sunt prezenţi la faţa locului şi pot oferi un complement de informaţie. Consultaţi lista cu ultimele postări de pe site.
- mai puteţi găsi informaţii foarte bune pe Hotnews (.ro şi .md), inclusiv relatări de la faţa locului în timp real. Trebuie să spun că Hotnews nu a stat deloc în espectativă şi a prezentat foarte bine evenimentul încă de la început, constituind o remarcabilă şi fericită excepţie în presa românească. Importanţa Hotnews este că atunci când siteurile independente din Basarabia au fost blocate, informaţia a circulat aici.
Ceea ce este clar, e faptul că manifestaţiile de azi au avut loc nu doar la Chişinău. Ele s-au extins şi la Bălţi, la Cahul, la Ungheni, iar tinerii din Orhei au fost împiedicaţi să plece spre Chişinău pentru a se alătura protestatarilor. Mai mult, graniţa cu România a fost blocată în întregime pe partea moldovenească pentru cetăţenii români, deşi au fost şi 4 autocare cu studenţi basarabeni din Iaşi oprite la frontieră.
Bilanţul zilei nu este clar, însă se vorbeşte de un mort şi 100 de răniţi. La un moment dat se vorbea de doi poliţişti morţi, iar apoi de o tânără asfixiată. La ora unu noaptea se auzeau focuri de armă în PMAN, atunci când poliţia şi armata au intervenit pentru a evacua piaţa. Sute de manifestanţi au fost arestaţi, la Chişinău şi Bălţi. Manifestaţiile au fost filmate de către Serviciul de Informaţii şi Securitate, pentru ca protestatarii să poată fi urmăriţi pe baza probelor video.
Au existat din fericire şi manifestări de solidaritate, în România şi nu numai. Pentru manifestările de solidaritate din România, mergeţi aici. Eu am participat la cea din Bucureşti (am vrut să scap de ruşinea de a îi lăsa pe acei tineri singuri), am şi poze, dar le voi adăuga mai târziu în corpul articolului.
Personal, nu întrevăd în acest moment cum vor evolua lucrurile. Pe de o parte, liderii opoziţiei sunt depăşiţi de evenimente: la negocierile cu preşedintele Voronin ei au cerut - atenţie - numărarea din nou a voturilor, şi nu invalidarea alegerilor (care, adevărat, e improbabilă atât timp cât alegerile au fost considerate democratice de instituţiile internaţionale). Aici Vitalie Cojocari are deplină dreptate. Cum să ceri renumărarea unor voturi deja falsificate?...
Priviţi video de la negocieri dintre liderii opoziţiei şi preşedintele Voronin:
Pe de altă parte, a avut loc într-adevăr o lovitură de stat în Basarabia, însă trebuie corectat ceea ce a afirmat Voronin: tentativa de lovitură de stat nu a avut loc azi, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, ci duminică noaptea, când PCRM a falsificat, la adăpostul întunericului, rezultatul alegerilor. Ceea ce se întâmplă acum în Basarabia este că oamenii, în general tineri, nu mai sunt dispuşi să accepte minciuna - pentru că rezultatele oficiale ale alegerilor au fost percepute ca o minciună, ca un furt - şi sufocanta lipsă de democraţie.
Voci lucide au cerut ca evenimentele în curs să fie mediate. Nicu Popescu a cerut venirea lui Javier Solana (reprezentantul pentru politică externă al Comisiei Europene) la Chişinău şi încheierea unei înţelegeri între putere şi opoziţie. Din păcate, părerea mea este că Occidentului nu îi pasă de Basarabia şi că o mediere EU la Chişinău este imposibilă în acest moment. EU nu vrea să se implice, şi nici chiar poziţia României nu va schimba asta. Reacţiile în mediile occidentale - inclusiv în presă - au fost extrem de slabe. Nu de acolo poate veni ajutorul. Asta cred eu.
Singurul mod în care se poate ajunge în cele din urmă la o înţelegere este ca tinerii de la Chişinău să nu cedeze, să nu plece din PMAN. Şi vă mărturisesc sincer că mi-e teamă, pentru că Voronin nu se va teme să cheme la arme pe minerii de la Tiraspol, pentru a apăra democraţia de la Chişinău de atacurile fasciştilor beţi. Asta dacă nu se va mulţumi cu intervenţia armatei, cu muniţie de război, după cum spun unele informaţii pe surse. La un alt nivel, ambasadorul RM de la Bucureşti a fost rechemat la Chişinău, iar preşedintele Voronin reclamă insistent că evenimentele au fost organizate la Bucureşti. Urmează, am impresia, un meci diplomatic de care nu am mai avut parte în ultimul timp. Nu m-ar mira să văd un ambasador român la Chişinău declarat persona non grata zilele următoare, la modul în care cei de la Chişinău înţeleg să facă diplomaţie.
Cert este că trebuie să fim pregătiţi pentru ce e mai rău, şi să avem pentru orice eventualitate ajutoare umanitare şi medicale amplasate la graniţă, poate nişte personal medical. Ceea ce se întâmplă la Chişinău acum se poate lăsa cu răniţi, mulţi răniţi, iar spitalele din RM riscă să fie repede depăşite de situaţie. Mai ales dacă evenimentele escaladează - iar câtă vreme o soluţie externă nu există şi forţele politice interne nu ajung la un acord, iar comuniştii ţin cu dinţii de putere, acest lucru mi se pare probabil.
Primăvara de la Chişinău intră astfel în ziua a treia. Ce ne rezervă această zi?
După cum ştim (sau poate nu), ieri (duminică) au avut loc alegeri parlamentare la Chişinău. Pentru cititorii mei din România, voi spune că alegerile parlamentare din RM sunt importante nu doar pentru componenţa legislativului, ci şi pentru faptul că Parlamentul de la Chişinău are atribuţia de a alege preşedintele RM. Putem considera alegerile de ieri ca fiind parlamentare şi prezidenţiale în acelaşi timp.
Rezultatele oficiale sunt dezastruoase. PCRM a câştigat alegerile cu un neverosimil procent de 50 % din voturi, iar în Parlament au mai acces 3 partide, toate de opoziţie: PL, condus de Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului; PLDM, condus de Vladimir Filat (fost susţinător al comuniştilor în urmă cu câţiva ani, devenit opozant) şi AMN, condus de Serafim Urechean, fost primar al Chişinăului.
Urmează însă semnele de întrebare, pe care le enumăr mai jos:
- cum se poate ca PCRM să crească în sondaje, de la 36 % intenţii de vot în urmă cu 2 săptămâni, la 50 % voturi valabil exprimate în alegeri? În plus, cum se face că în exit-poll PCRM avea 45 %, ceea ce înseamnă că avem o diferenţă de 5 % între exit-poll şi rezultatul final?
- cum se poate ca gradul de participare în alegeri să fie de peste 59 %, în condiţiile în care, din 2,500,000 de cetăţeni cu drept de vot, se estimează că aproximativ 1,000,000 lucrează în străinătate, iar dintre aceştia şi-au exercitat votul aproximativ 20,000? Să înţeleg că pe teritoriul RM gradul de participare la vot a fost de 100 %? Să înţeleg că, de fapt, în străinătate lucrează foarte puţini cetăţeni moldoveni?
- cum se poate ca PCRM să obţină fix 61 de mandate, adică exact câte îi sunt necesare pentru a alege singur preşedintele RM? De ce nu a obţinut 62 sau 63, dacă populaţia a votat masiv PCRM aşa cum ni se cere să credem? Cum se face că populaţia RM a votat PCRM fix cât să îi ofere 61 de mandate?
Ca sociolog wannabe, lucrurile astea mi se par (foarte) urât mirositoare. Pentru că în RM nu curge chiar lapte şi miere în acest moment, incapacitatea de plată este la o distanţă de câteva luni, datoria externă a urcat peste 4,000,000,000 $, iar oamenii nu trăiesc mai bine decât înainte (mă exprim eufemistic). Mărirea pensiilor (care a avut loc exact la 1 aprilie) nu va avea niciun efect asupra nivelului de trai, iar criza economică va determina pe mulţi oameni activi, acum aflaţi în străinătate, să se întoarcă în RM. Cum se vor împăca ei cu situaţia existentă nu e greu de ghicit. Ceea ce vreau să spun este că votul pentru PCRM vine împotriva cursului şi nu se explică logic. Decât prin fraudarea alegerilor.
Dincolo de aceste întrebări, câteva certitudini: opoziţia a fost împrăştiată şi mai slab organizată decât PCRM. Lideri consumaţi (Serafim Urechean), contestaţi (Vladimir Filat) sau incapabili (Mihai Ghimpu), care nu se unesc decât conjunctural şi declarativ, de nevoie, nu pot constitui în acest moment o opoziţie învingătoare. Dacă ar fi o lecţie de învăţat pentru opoziţie din aceste alegeri, ea ar suna cam aşa: UNIŢI-VĂ, UNIŢI-VĂ, UNIŢI-VĂ. Şi prefer să nu vorbesc deloc de opoziţia extraparlamentară, care a ajutat enorm PCRM.
Am făcut mai multe tururi ale blogosferei basarabene şi îmi pare rău să văd că oameni care sperau în schimbare - îi găsiţi în blogroll - au fost descumpăniţi de rezultat (Şi eu am fost mirat, şi repet: nu se poate ca de la 36 % intenţie de vot să ai 50 % voturi, în 2 săptămâni, când lucrurile merg din ce în ce mai rău. Trebuia să iau în considerare faptul că PCRM nu poate miza pe un partid trădător, cum a fost PPCD în 2005, şi va căuta să obţină singur cele 61 de mandate.) Ei nu trebuie să renunţe la ideea de a aduce democraţia în RM.
Reacţia tinerilor din RM la aflarea rezultatelor este însă cel mai bun lucru: zeci de mii dintre ei au ieşit azi în stradă, în mod spontan, şi au protestat paşnic. Au reacţionat mai bine decât liderii partidelor de opoziţie - numai Vladimir Filat a fost văzut azi în PMAN din Chişinău. Unde sunt Dorin Chirtoacă şi Mihai Ghimpu, unde e Serafim Urechean? Locul lor, zilele astea, e acolo, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dacă vor să repare ceva din greşelile comise de-a lungul campaniei, numai acolo o pot face.
Un cuvânt şi despre România. Interesul faţă de alegerile din RM mi s-a părut scăzut, atitudinea oamenilor faţă de ceea ce se întâmplă în Basarabia este foarte reţinută, şi asta pentru că românii din ţară nu pot înţelege cum PCRM poate fi unul din cele mai importante partide din RM. Presa românească a preferat să vorbească despre arestarea şi procesul lui George Becali sau despre cutremurul de azi din Italia. Cu o excepţie importantă (dau link spre cel mai recent articol): Hotnews.
Aşadar, la Chişinău comuniştii păstrează puterea (alegerile sunt considerate valide de către OSCE - vezi blogul lui Vitalie Cojocari), tinerii protestează paşnic, opoziţia e în continuare spartă, blogosfera e lipsită de replică şi situaţia economică se înrăutăţeşte. Iar la Bucureşti oamenii lipsiţi de interes (interesaţi, în schimb, de soarta unui miliardar de carton) află că Republica Moldova a votat pentru a treia oară consecutiv pentru comunişti, în timp ce presa străluceşte prin tăcere - totuşi, nu generalizez.
... Hmm, observaţi că lumea noastră îşi pierde etosul?
Citind presa în ultimele două săptămâni am avut o senzaţie ciudată de deja vu, care mă dezorientează. Adică: se întâmplă numai lucruri previzibile. Vreau să spun că se întâmplă numai lucruri care se mai întâmplaseră înainte, sau care sunt o consecinţă evidentă a celor deja întâmplate. Înţeleg că nu mai avem capacitatea de înnoire - pentru că, la un moment dat, lumea încă mai putea să se transfigureze.
Corolar al acestei impresii este şi sindromul de criză (criză pe care unii dintre noi continuă, în mod nejustificat, să o conteste). Pe scurt, în acest timp avem parte de mult mai multe porţii de adevăr despre cine suntem cu adevărat:
1. vrem să dăm celorlalţi o imagine mai bună despre noi, deci falsă; 2. vrem să credem că suntem oameni împliniţi, nu rataţi (dar tratând împlinirea şi ratarea în cheie economică); şi 3. dorinţa noastră de a părea mai buni decât suntem e sprijinită de creditul bancar, apărut fix la momentul oportun.
De aici şi până la criză nu mai e decât un pas, foarte uşor de făcut, şi făcut dealtfel în 2008:
4. dorinţa noastră de a apărea ca mai buni şi mai realizaţi decât suntem de fapt - dorinţa noastră de a ne minţi, de fapt - a fost atât de puternică şi iraţională încât (pe fondul relaxării exagerate a creditării) s-a ajuns la o criză de supracreditare. Nu atât de puternică la noi, dar totuşi existentă - nu voi uita niciodată momentul în care băncile austriece din România au cerut sprijin financiar de la statul român.
Un cuvânt despre credit: el este în general un instrument al clasei de mijloc, adică al clasei active, iar faptul că a luat amploare în România în ultimii ani a fost un semn bun - acest lucru însemna că în ţară se află oameni activi, care vor să îşi îmbunătăţească statutul social.
Şi totuşi, au fost lucruri care ar trebui să ne dea de gândit: comisioane mari, oameni care făceau din eligibilitatea pentru credit un scop al vieţii, şi destul de mulţi au vrut credit pentru un automobil, pentru un telefon mobil scump (de fiţe, cum se spune în limbajul argotic) sau pentru un computer ultraperformant, numai bun pentru a pierde timpul cu ultimele jocuri apărute.
Aş mai avea ceva de spus şi despre preţurile absolut aberante ale imobiliarelor (ţinute artificial sus de agenţii imobiliare şi de creditarea relaxată a băncilor) - e trist că au fost oameni care, cu toate astea, au cumpărat. Nu vreau să mă gândesc cum e sa simţi că apartamentul cumpărat cum 100,000 de euro în 2007 sau 2008, pe credit de 35 de ani, costă acum 80,000 şi va costa cel mai probabil 60,000 la sfârşitul anului. Adică să simţi că mulţi ani de muncă ţi se duc pe apa sâmbetei. E şi mai trist că aşa ceva nu s-ar fi întâmplat dacă ANLul şi-ar fi făcut treaba cum se cuvine. Dar vorbesc iar de (in)eficacitatea statului, şi nu vreau să reintru într-un cerc vicios.
Ar trebui să fim orbi încât să nu observăm o morală în toată povestea. Morala este că nu ne putem permite să avem imagini false, narcisiste, despre noi înşine. Trebuie să renunţăm la glamour pe credit şi să ştim preţul exact al viselor noastre. Am uitat de etosul protestant, care a generat o dezvoltare nemaiîntâlnită (şi care nu ne e deloc străin în România, pentru că şi creştinismul ortodox pe care ni-l asumăm preţuieşte munca, nu lenea - iar asta cu toate piedicile puse de un stat servit de o administraţie total depăşită de conjunctura actuală), şi am pus în locul lui un mimetism al unor pseudomodele. Am vrut să ştergem peste noapte decalaje create în 40 de ani. Nu se poate.
Criza economică va trece, mai devreme sau mai târziu. Eu unul sper să nu uităm, după aceea, de porţiile de adevăr pe care criza ni le-a oferit.
Un ultim lucru: nu am pretenţia să fiu prea logic în articolul de faţă. Gândurile mi-au trecut prin cap ieri de dimineaţă, la cafea, au fost scrise întâi pe hârtie... şi sunt doar atât: gânduri.
