20091009

melum24

În seara asta nu sunt în dispoziţie să ascult muzică modernă.

Aşa că fac o scurtă vizită muzicii clasice contemporane. Şi navighez printre compoziţiile lui Arvo Part, John Tavener şi Henryk Gorecki. De curând am aflat că aceşti trei compozitori contemporani sunt grupaţi de critici în aşa-numitul curent al minimalismului sacru. Trebuie să recunosc că, deşi toţi trei îmi plac, nu am făcut până acum o comparaţie între ei plecând de la temele abordate în compoziţii, aşa cum au procedat în acest caz criticii muzicali.

Informativ, atât Arvo Part cât şi John Tavener sunt ortodocşi şi au avut contact cu ortodoxia de nuanţă rusă, iar acest lucru este important deoarece muzica lor se bazează pe identitatea religioasă asumată de ei; Gorecki este - evident - catolic polonez. Şi a plătit scump pentru credinţa sa religioasă asumată, în timpul regimului comunist - aşa cum şi Arvo Part a fost marginalizat în URSS datorită compoziţiilor sale de inspiraţie religioasă (fapt care l-a determinat să emigreze, în cele din urmă, în Republica Federală Germană).

Contactul cu minimalismul sacru nu este deloc meritul meu. În 2003, bunul meu prieten Scott, venit cu bursă în România, mi-a întins - într-o seară - un CD care cuprindea Misa Berlineză a lui Arvo Part, respectiv Innocence şi The protecting veil ale lui John Tavener, iar audiţia m-a transformat, pentru că pur şi simplu nu aveam idee că există intersectări atât de puternice între muzica de biserică ortodoxă şi muzica simfonică. Cu excepţia lui Paul Constantinescu la noi (din păcate, atât de ignorat, deşi anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui).

Dacă cumva vă plac imaginile ataşate muzicii, atunci căutaţi Zerkalo (Oglinda), film (excepţional) regizat de Andrey Tarkovsky în 1975. Piesa este Oglindă în oglindă a lui Arvo Part. Între cele două creaţii nu există altă legătură decât titlul şi un utilizator anonim cu cont pe YouTube. În realitate, lui Tarkovsky îi plăcea Bach.

6 comments:

strongvaleriana said...

Am frunzarit mai mult din blogul asta - cata pace e in el !
Si muzica asta,
ca sa poti vibra la o astfel de muzica e clar ca trebuie sa-i aparti !
Hm, doar in astfel de imprejurari imi dau seama cat sunt de profan !
La buna reauzire !

stranum53 said...

strongvaleriana -

mulţumesc frumos pentru comentariu!

îl iau ca pe un compliment. dealtfel, am impresia că e cel mai puternic mesaj de susţinere pe care l-am primit până acum în doi ani de blogging bătuţi pe muchie (nah, acum îmi dau seama că am uitat să-i aniversez).

astfel de mesaje mă fac să simt că blogul nu este cu totul inutil.

mulţumesc frumos.

Anonymous said...

Nu nu este inutil deloc! Si eu ma bucur ca am dat peste blogul tau, chiar aseara am privit Oglinda, ma zdruncina puternic filmele lui Tarkovsky, (dupa ce am privit Nostalgia, mi-a fost rau pe dinauntru cateva zile, nu-i pot uita finalul!)Nostalgia e un film oglinda, asa cum si Oglinda tresare de nostalgie! Ma mai bucura faptul ca te intereseaza realitatea basarabeana, esti cumva basarabean? In general, acest subiect e unul uitat, neglijat, in Romania, doar dupa 7 aprilie s-a mai schimbat perceptia! Voi intra cu placere pe blogul tau de acum incolo..

stranum53 said...

@Anonim

- mulţumesc frumos pentru comentariu.

filmele lui Tarkovsky sunt întotdeauna de privit cu o anumită stare, pe care îmi e teamă că eu nu reuşesc să o descriu foarte bine, iar în lipsa acestei stări vizionarea eşuează.

filmul meu favorit (nu numai dintre filmele lui Tarkovsky) este Solyaris, chiar dacă este filmul aflat pe ultimul loc în preferinţele lui Tarkovsky din filmografia proprie. asta în egală măsură datorită cărţii scrise de Stanislav Lem.

nu sunt basarabean, sunt ardelean. realitatea basarabeană mă interesează dintotdeauna, mai precis din momentul când, în copilărie, am văzut pe hartă că una din cele 12 republici sovietice - şi anume chiar republica vecină nouă - era aşa-numita "Republică Sovietică Socialistă Moldovenească".

din punctul meu de vedere internetul permite în sfârşit depăşirea unei graniţe informaţionale create de lipsa de interes reciproc la nivel mediatic existentă înainte de 1 ianuarie 2007. se tot discută pe unele forumuri despre o puţin probabilă unificare politică, dar acum este mult mai importantă (şi mai simplă) crearea unui spaţiu informaţional şi cultural unic între România şi Republica Moldova - iar momentul 7 aprilie a contribuit foarte mult la acest lucru.

eşti binevenit(ă) oricând pe acest blog.

Anonymous said...

Buna, Stranum! ce surpriza sa-mi vad blogul in lista ta, cum l-ai gasit? si nume si prenume, ca eu am semnat anonim..
te-as ruga sa scrii si in romana, engleza mea e de incepator, acum blogul tau imi e mai putin accesibil...
numai bine

stranum53 said...

buna, Alex.

multumesc frumos pentru comentariu.

nu a fost greu sa iti gasesc blogurile si profilurile aferente.

in ceea ce priveste rugamintea ta, iti multumesc din inima pentru interes, dar pe acest blog nu voi mai posta, in viitorul previzibil, in limba romana. am explicat de ce, intr-o postare recenta. te invit sa iti exersezi engleza pe blogul meu :)

si nu uita ca poti comenta fara probleme in limba romana pe acest blog.