Încă nu am dispoziţia de a scrie prea mult.
Însă am dat ieri peste o piesă care mi-a marcat adolescenţa. Povestea ar fi: ascultam foarte mult o trupă germană de rave, numită dune, şi la un moment dat trupa respectivă a schimbat complet placa, mergând pe prelucrări simfonice ale unor piese. Au fost produse în acest fel 2 albume excepţionale, care - dincolo de orchestraţia liniştitoare acum, ca şi acum 12 ani - mi-au mijlocit contactul cu oameni care ştiu ce e aia muzică. Din păcate, până la urmă au fost şi cântecul de lebădă al unei trupe a cărei dispariţie încă o regret.
Astăzi, o piesă puţin mai apocaliptică, din partea lui Peter Gabriel:
Here comes the flood.
Însă am dat ieri peste o piesă care mi-a marcat adolescenţa. Povestea ar fi: ascultam foarte mult o trupă germană de rave, numită dune, şi la un moment dat trupa respectivă a schimbat complet placa, mergând pe prelucrări simfonice ale unor piese. Au fost produse în acest fel 2 albume excepţionale, care - dincolo de orchestraţia liniştitoare acum, ca şi acum 12 ani - mi-au mijlocit contactul cu oameni care ştiu ce e aia muzică. Din păcate, până la urmă au fost şi cântecul de lebădă al unei trupe a cărei dispariţie încă o regret.
Astăzi, o piesă puţin mai apocaliptică, din partea lui Peter Gabriel:
Here comes the flood.
2 comments:
Am prins si eu din urma ce ai mai postat... Nu e rau sa dai un "reset" din cand in cand. La mine nu functioneaza atat de bine. Sunt multe erori sau disfunctii, regrete, sperante sau dezamagiri care raman si dupa "retart".
Eu ma gandesc alergand. Ma ajuta mai mult decat atunci cand evaluez situatia noaptea. Noaptea, totul pare mai greu si mai trist. Alergand am senzatia ca pot fi puternica si ca pot depasi dificultatile.
Numai bine si ai grija...
mulţumesc frumos pentru mesaj :)
sper ca în nu mult timp să revin, chiar dacă mai am de lucru pe partea emoţională.
aş vrea, dacă reuşesc, să reîncep să scriu săptămâna viitoare. în orice caz, nu voi mai amâna mult.
Post a Comment