20090507

On faith

Întrebarea pe care mi-o pun astăzi: trăim într-o lume marcată de diversitate care se vrea bazată pe toleranţă şi respect reciproc, în care prozelitismul militant religios/ antireligios nu mai este bine văzut. Şi atunci, este oare logic să cred că religia care va supravieţui (se va integra) cel mai bine într-o astfel de lume este acea religie a cărei adepţi mai şi practică ceea ce cred? Adică, acea credinţă religioasă (sau poziţie filosofică) care va şti să folosească puterea exemplului personal, a consecvenţei între doctrină şi acţiune?

Dacă e aşa, creştinismul ortodox profesat de pe vârful buzelor de 86% dintre noi - ca o simplă marcă a identităţii colective - nu are perspective grozave...

Aş vrea păreri pe tema asta. Mă preocupă. Credeţi că puterea exemplului personal poate reprezenta o formă de misiune (religioasă) adecvată secolului XXI?

To be continued.

11 comments:

strongvaleriana said...

ceea ce ma intriga, este ca neutralitatea si implicit lipsa implicarii - nu este socotita un pacat de catre cei ce-ar trebui sa fie ...vizibili !
In contextul dat !

stranum53 said...

hmm, good point.

vis-a-vis de asta aş spune că unii din cei care ar trebui să fie vizibili sunt vizibili şi socotesc neutralitatea/indiferentismul ca fiind un păcat, dar vizibilitatea lor sau felul în care iau poziţie şi îşi exprimă mesajul nu par a fi întotdeauna adecvate contextului cultural.

şi se mai întâmplă să apară interpretări greşite/tendenţioase. lucru care se poate întâmpla foarte uşor, pe fond de analfabetism religios.

caspicus said...

Sunt sigur ca puterea exemplului personal e singura viabila. Parintele Caraza spunea ca Biserica este "manata de Duhul Sfant", mai mult decat strategiile noastre.
Cum se face ca peste toate "programele" - de care, evident, avem nevoie - ceea ce se observa este tocmai schizoidia, divortul total intre spusa si fapta, pe care le-ai observat?
Si mai cred ceva. Cred ca problema "supravietuirii" unei religii sau confesiuni sau curent spiritual e gresita. Mai degraba ar trebui sa ne preocupe ceea ce spui tu, consecventa. Martirii primelor secole crestine au fost preocupati de implinirea doctrinei, mai degraba decit speriati de perspectiva exctinctiei.

stranum53 said...

oki, îmi asum exprimarea mai degrabă neglijentă. de fapt, acum îmi dau seama - "a supravieţui cel mai bine" este o exprimare pleonastică. şi în plus orientată ideologic.

hai să folosim acolo termenul de "a se integra", în loc de "a supravieţui".

strongvaleriana said...

ma refeream la vizibilitatea eficienta !
Oricum, iti admir eleganta exprimarii in ceea ce priveste ...defazarea bunelor intentii !

stranum53 said...

înţelesesem. răspunsul meu se voia un comentariu la comentariul tău. tentativă mai puţin reuşită, văd :)

mă întreb ce exemple de vizibilitate eficientă avem. persoane, iniţiative...

propuneri, anyone?

strongvaleriana said...

stiam c-ai inteles, vroiam doar sa subliniez !

Cat priveste
''mă întreb ce exemple de vizibilitate eficientă avem. persoane, iniţiative...'' raspunsul e simplu : ''That is the question'' :))

caspicus said...

Am gasit! Dan C. Mihailescu. La altcineva m-am tot gindit dar nu gasesc acum

stranum53 said...

...ce ziceţi de Dan Puric?

st.symeon said...

Am auzit ca s-a recasatorit de curand cu o tipa cu multi ani mai mica decat el...

stranum53 said...

nu ştiam. oki, atunci ne gândim la altcineva (altceva).