Am fost invitat astăzi să particip la o emisiune a postului de televiziune al Patriarhiei Române Trinitas TV, moderată de părintele Nicolae Dima, directorul postului. La emisiune, care a avut ca subiect religiozitatea în America (subiect pe care nu sunt specialist), a fost prezent şi domnul profesor Ion Jata, de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Nifon Mitropolitul" din Bucureşti. Dânsul a petrecut în Statele Unite 12 ani de viaţă şi are o cunoaştere nemijlocită mult mai bună a situaţiei religioase de acolo, astfel că dânsul a vorbit cel mai mult. Pentru mine, experienţa a fost extrem de interesantă - e pentru prima dată când eu apar, altfel decât în grup şi pe scenă, în faţa camerei de luat vederi. Evident că am fost emoţionat.
Tema emisiunii a fost generată de rezultatele preliminare ale cercetării date recent publicităţii de profesorul Robert Putnam, de la Universitatea Harvard, care atestă o scădere accentuată a afilierii religioase a tinerilor americani. Practic, după cum arată cercetarea profesorului Putnam (cercetare care va constitui baza unei viitoare cărţi), între 30 şi 40% dintre tinerii americani nu sunt afiliaţi religios. Ceea ce este uriaş, pentru Statele Unite, unde non-afilierea religioasă atingea, în general, între 5 şi 10 procente. Rezultatele cercetării profesorului Putnam sunt aşadar destul de surprinzătoare. Mă aşteptam ca afilierea religioasă să scadă, dar nu atât de mult. Motivul indicat de cercetare este faptul că tinerii americani tind să vadă în religia organizată o sursă de intoleranţă şi rigiditate, cât şi o sursă de vederi doctrinare în domeniul politic.
Ultimele date disponibile vis-a-vis de religiozitate, credinţă şi apartenenţă religioasă în America, înainte de publicarea acestei cercetări, sunt cele făcute publice în urma American Religious Identification Survey 2008. Adică ARIS 2008 - pe care îl puteţi descărca de aici.
ARIS 2008 arată, pe scurt, că 76 % dintre americani se identifică drept creştini în 2008, faţă de 86 % în 1990, iar cultele protestante tradiţionale (metodişti, luterani, episcopalieni şi prezbiterieni) sunt în declin. ARIS mai arată, pe baza convingerilor exprimate şi nu a auto-identificării, că 70 % din americani cred într-un Dumnezeu personal, 12 % sunt atei sau agnostici şi tot 12 % sunt deişti (crezând într-o putere superioară, dar nu într-un Dumnezeu personal - definiţia mă miră, pentru că deismul înseamnă, după ştiinţa mea, că Dumnezeul personal care a creat lumea s-a retras din ea, iar forma actuală a definiţiei include şi poziţii panteiste. Nevermind, nu e oricum important). Dacă, în schimb, ar fi să luăm auto-identificarea în calcul, rezultatele sunt de 1,600,000 atei în 2008 faţă de 900,000 în 2001 - adică deloc spectaculos (evoluţie de la .4 la .7 %).
Poate cel mai important lucru de aflat din ARIS 2008 este că peste 34,000,000 de americani se declară fără afiliere religioasă şi încă 11,000,000 refuză să răspundă la întrebare. În plus, peste 8,000,000 americani se declară creştini fără apartenenţă confesională (faţă de 194,000 în 1990 şi aproape 2,500,000 în 2001).
Întrebarea pe care presa americană şi-o pune în urma acestor două cercetări e dacă mai putem vorbi de o "Americă Creştină" în 2009. Iar răspunsul: cu siguranţă. În mod tradiţional, religiozitatea americanului obişnuit este individualistă şi are o puternică notă personală (afilierea religioasă contând mai puţin), iar pe de altă parte americanii au combinat cu succes credinţa religioasă şi dorinţa de bunăstare, într-un sens mai degrabă weberian. Credinţa religioasă nu a scăzut (sau a scăzut foarte puţin), dar a scăzut destul de mult afilierea religioasă, iar dacă cercetarea profesorului Putnam e confirmată de cercetări ulterioare, atunci ne putem aştepta la modificări importante în peisajul religios american, în viitorul destul de apropiat. Însă, după cum arată istoria religioasă a Statelor Unite, astfel de modificări nu sunt ireversibile (au existat atât perioade de laxism religios, cât şi perioade de reviriment - cum pare a fi fost a doua jumătate a secolului XIX).
Oricum, diferenţele faţă de Europa Occidentală rămân mari - mă îndoiesc că există o mână de societăţi europene occidentale în care 70 % din cetăţeni să creadă într-un Dumnezeu personal. Pe de altă parte, sunt curios să văd care va fi în America efectul (pe plan religios) al crizei economice şi al sentimentului de insecuritate generat de ea. Ceea ce mi se pare clar însă din cercetarea profesorului Putnam este că implicarea politică a unor culte religioase din Statele Unite trebuie reevaluată.
Tema emisiunii a fost generată de rezultatele preliminare ale cercetării date recent publicităţii de profesorul Robert Putnam, de la Universitatea Harvard, care atestă o scădere accentuată a afilierii religioase a tinerilor americani. Practic, după cum arată cercetarea profesorului Putnam (cercetare care va constitui baza unei viitoare cărţi), între 30 şi 40% dintre tinerii americani nu sunt afiliaţi religios. Ceea ce este uriaş, pentru Statele Unite, unde non-afilierea religioasă atingea, în general, între 5 şi 10 procente. Rezultatele cercetării profesorului Putnam sunt aşadar destul de surprinzătoare. Mă aşteptam ca afilierea religioasă să scadă, dar nu atât de mult. Motivul indicat de cercetare este faptul că tinerii americani tind să vadă în religia organizată o sursă de intoleranţă şi rigiditate, cât şi o sursă de vederi doctrinare în domeniul politic.
Ultimele date disponibile vis-a-vis de religiozitate, credinţă şi apartenenţă religioasă în America, înainte de publicarea acestei cercetări, sunt cele făcute publice în urma American Religious Identification Survey 2008. Adică ARIS 2008 - pe care îl puteţi descărca de aici.
ARIS 2008 arată, pe scurt, că 76 % dintre americani se identifică drept creştini în 2008, faţă de 86 % în 1990, iar cultele protestante tradiţionale (metodişti, luterani, episcopalieni şi prezbiterieni) sunt în declin. ARIS mai arată, pe baza convingerilor exprimate şi nu a auto-identificării, că 70 % din americani cred într-un Dumnezeu personal, 12 % sunt atei sau agnostici şi tot 12 % sunt deişti (crezând într-o putere superioară, dar nu într-un Dumnezeu personal - definiţia mă miră, pentru că deismul înseamnă, după ştiinţa mea, că Dumnezeul personal care a creat lumea s-a retras din ea, iar forma actuală a definiţiei include şi poziţii panteiste. Nevermind, nu e oricum important). Dacă, în schimb, ar fi să luăm auto-identificarea în calcul, rezultatele sunt de 1,600,000 atei în 2008 faţă de 900,000 în 2001 - adică deloc spectaculos (evoluţie de la .4 la .7 %).
Poate cel mai important lucru de aflat din ARIS 2008 este că peste 34,000,000 de americani se declară fără afiliere religioasă şi încă 11,000,000 refuză să răspundă la întrebare. În plus, peste 8,000,000 americani se declară creştini fără apartenenţă confesională (faţă de 194,000 în 1990 şi aproape 2,500,000 în 2001).
Întrebarea pe care presa americană şi-o pune în urma acestor două cercetări e dacă mai putem vorbi de o "Americă Creştină" în 2009. Iar răspunsul: cu siguranţă. În mod tradiţional, religiozitatea americanului obişnuit este individualistă şi are o puternică notă personală (afilierea religioasă contând mai puţin), iar pe de altă parte americanii au combinat cu succes credinţa religioasă şi dorinţa de bunăstare, într-un sens mai degrabă weberian. Credinţa religioasă nu a scăzut (sau a scăzut foarte puţin), dar a scăzut destul de mult afilierea religioasă, iar dacă cercetarea profesorului Putnam e confirmată de cercetări ulterioare, atunci ne putem aştepta la modificări importante în peisajul religios american, în viitorul destul de apropiat. Însă, după cum arată istoria religioasă a Statelor Unite, astfel de modificări nu sunt ireversibile (au existat atât perioade de laxism religios, cât şi perioade de reviriment - cum pare a fi fost a doua jumătate a secolului XIX).
Oricum, diferenţele faţă de Europa Occidentală rămân mari - mă îndoiesc că există o mână de societăţi europene occidentale în care 70 % din cetăţeni să creadă într-un Dumnezeu personal. Pe de altă parte, sunt curios să văd care va fi în America efectul (pe plan religios) al crizei economice şi al sentimentului de insecuritate generat de ea. Ceea ce mi se pare clar însă din cercetarea profesorului Putnam este că implicarea politică a unor culte religioase din Statele Unite trebuie reevaluată.
No comments:
Post a Comment