descriptum17. Revelion

Sper că aţi avut parte de o petrecere frumoasă cu ocazia trecerii dintre ani, sau că slujbele religioase din biserici v-au pregătit cum se cuvine pentru intrarea în 2009, în cazul în care aţi participat la ele.

Aşa cum vă spuneam, am petrecut Revelionul în Piaţa Revoluţiei, într-un loc marcat de existenţa Palatului Regal, a Ateneului Român, a fostului Comitet Central. E un loc care înseamnă ceva pentru istoria noastră recentă, pentru că este locul în care dictatura s-a prăbuşit, atunci când cuplul prezidenţial a fugit cu elicopterul, acum aproape 20 de ani. Iar locul respiră din plin acest lucru.

Ca în fiecare an, petrecerea de Revelion din Piaţa Revoluţiei a fost organizată de Pro FM. Când am ajuns acolo, cânta Voltaj. Spre deosebire de alţi ani, trupa a cântat de această dată până în miezul nopţii - şi a fost foarte bine aşa, atmosfera a fost fantastică. A urmat numărătoarea inversă; apoi sticla cu şampanie deschisă şi exprimarea dorinţelor pentru noul an. Iar după miezul nopţii, a cântat Loredana (personal nu îmi place direcţia mult prea etno pe care o urmează în ultimii ani, deşi pot înţelege raţiunile de ordin comercial din spatele acestei orientări).

Acum voi spune ce nu mi-a plăcut chiar atât de mult. În primul rând, la concerte în faţa mea era un străin singur, cu şampania în mână. De el s-a luat un român de al nostru, pe la vreo 30 de ani, beat, iar omul, simţit, nu i-a spus nimic. În timp ce românul nostru s-a apucat să spună că îi urăşte pe ţigani, că îl admiră pe Hitler şi că îi urăşte pe ceilalţi români - toate astea într-o engleză înfiorătoare, la doi metri de mine, de îmi venea să intru în pământ. Străinul a ieşit elegant din situaţie după câteva minute, spunând că îi place Loredana şi că vrea să meargă mai aproape de scenă. Nu vreau să mă gândesc cu ce impresie a rămas şi ce va spune, odată ajuns acasă, despre România.

În al doilea rând, mergând spre casă, adică spre metrou, am trecut prin Piaţa Constituţiei. Dincolo de imaginile senzaţionale cu Palatul Parlamentului, cuvântul de ordine era "ai grijă pe unde păşeşti", pentru că locul era plin de cioburi de sticle de şampanie. Şi, ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, erau zeci de băieţi (dar şi bărbaţi în toată firea) care nu aveau altceva mai bun de făcut decât să ia sticlele goale de şampanie şi să le spargă de trotuar. E un lucru pe care îl fac numai oamenii educaţi ca noi :(

Mai mult, pe strada mea am văzut un automobil incendiat cu petarde. Vorba aia, automobil - era o Dacie prăpădită, însă cum să te simţi când vezi aşa ceva? Tocmai lua poliţia declaraţii...


Aşadar, să sperâm că 2009 va fi un an mai bun. Va fi cu adevărat mai bun dacă unii dintre noi îşi vor îmbunătăţi manierele. Mai degrabă decât să o ducem mai bine cu banii, ar fi poate bine să ne aranjăm casa sufletului.

La mulţi ani,










PS.

Dincolo de portofoliul foto, ataşez şi un videoclip Voltaj cu piesa care a marcat cel mai bine seara de Ajun. Răsuna piaţa când o cântau oamenii.