Am amânat scrierea editorialului săptămânal până azi. Este marţi dimineaţă.
Fără niciun dubiu, evenimentul săptămânii trecute a fost legat de alegerile din România, care au avut loc în ziua de duminică. Recunosc că mă gândeam la început să postez acest comentariu chiar atunci, însă turnura evenimentelor mi-a dat dreptate.
Carevasăzică, la vot s-a prezentat aproximativ 39% din corpul electoral. Cel mai mic procentaj de după 1989. Pe de altă parte, exit-poll-urile (care au reprezentat o încercare de manipulare proPSD, din punctul meu de vedere) au fost date peste cap de numărarea voturilor. Se pare că PDL va avea totuşi cel mai mare număr de parlamentari. Sunt sigur că nu asta îşi dorea PSD.
În orice caz, unele schimbări, destul de sensibile faţă de legislatura precedentă, sunt. A ieşit PRMul din Parlament, iar asta va pune din punctul meu de vedere presiune pe UDMR, care trebuie să îşi găsească, mai mult decât până acum, raţiuni de a exista şi de a ocupa locuri în Parlament. În al doilea rând, procentajele PNL şi PSD-PC au scăzut faţă de alegerile precedente, în timp ce procentajul PD-L a crescut. În al treilea rând, aceste alegeri nu au un câştigător. Dimpotrivă, până la un punct aş spune că PD-L a pierdut alegerile, datorită incapacităţii proprii.
Acum, îmi pun nişte întrebări. Se va reuşi negocierea unui nou guvern, operaţional până de Crăciun? Va reuşi acest nou guvern să schiţeze şi să aplice un plan de acţiune anti-criză? Va fi capabil noul guvern să obţină un consens social în cea mai complexă perioadă post-decembristă?
Îmi este clar că toate actualele partide parlamentare doresc să participe la guvernare. Alianţa PSD-PC vrea să ne facă să înţelegem că ne conduce din nou destinele, în timp ce PD-L nu poate trece cu vederea alegerile prezidenţiale de anul viitor. În ceea ce priveşte PNL şi UDMR, lucrurile sunt mai simple: totul se leagă de dorinţa de a se înfrupta din borcanul cu miere. Nimic mai mult.
Nu mă pot hazarda să fac vreun pronostic de guvern. Spun doar că ar fi păcat ca în componenţa lui să intre foştii comunişti. Procentele existente lasă loc pentru multe posibilităţi de coaliţii, iar asta poate genera o instabilitate de care trebuie să ne ferim.
Ca să fiu cu totul sincer, peisajul de ansamblu al noii scene politice mi se pare dezolant. Avem o mână de partide care se ceartă şi se împacă unul cu altul, dar care nu susţin un proiect de ţară coerent, iar asta le dizolvă legitimitatea. Şi singurul mod în care încercăm să le diferenţiem este raportarea faţă de perioada comunistă şi metehnele ei. De aici până la doctrine şi seturi de politici mai este, să recunoaştem, o cale foarte lungă.
Fără niciun dubiu, evenimentul săptămânii trecute a fost legat de alegerile din România, care au avut loc în ziua de duminică. Recunosc că mă gândeam la început să postez acest comentariu chiar atunci, însă turnura evenimentelor mi-a dat dreptate.
Carevasăzică, la vot s-a prezentat aproximativ 39% din corpul electoral. Cel mai mic procentaj de după 1989. Pe de altă parte, exit-poll-urile (care au reprezentat o încercare de manipulare proPSD, din punctul meu de vedere) au fost date peste cap de numărarea voturilor. Se pare că PDL va avea totuşi cel mai mare număr de parlamentari. Sunt sigur că nu asta îşi dorea PSD.
În orice caz, unele schimbări, destul de sensibile faţă de legislatura precedentă, sunt. A ieşit PRMul din Parlament, iar asta va pune din punctul meu de vedere presiune pe UDMR, care trebuie să îşi găsească, mai mult decât până acum, raţiuni de a exista şi de a ocupa locuri în Parlament. În al doilea rând, procentajele PNL şi PSD-PC au scăzut faţă de alegerile precedente, în timp ce procentajul PD-L a crescut. În al treilea rând, aceste alegeri nu au un câştigător. Dimpotrivă, până la un punct aş spune că PD-L a pierdut alegerile, datorită incapacităţii proprii.
Acum, îmi pun nişte întrebări. Se va reuşi negocierea unui nou guvern, operaţional până de Crăciun? Va reuşi acest nou guvern să schiţeze şi să aplice un plan de acţiune anti-criză? Va fi capabil noul guvern să obţină un consens social în cea mai complexă perioadă post-decembristă?
Îmi este clar că toate actualele partide parlamentare doresc să participe la guvernare. Alianţa PSD-PC vrea să ne facă să înţelegem că ne conduce din nou destinele, în timp ce PD-L nu poate trece cu vederea alegerile prezidenţiale de anul viitor. În ceea ce priveşte PNL şi UDMR, lucrurile sunt mai simple: totul se leagă de dorinţa de a se înfrupta din borcanul cu miere. Nimic mai mult.
Nu mă pot hazarda să fac vreun pronostic de guvern. Spun doar că ar fi păcat ca în componenţa lui să intre foştii comunişti. Procentele existente lasă loc pentru multe posibilităţi de coaliţii, iar asta poate genera o instabilitate de care trebuie să ne ferim.
Ca să fiu cu totul sincer, peisajul de ansamblu al noii scene politice mi se pare dezolant. Avem o mână de partide care se ceartă şi se împacă unul cu altul, dar care nu susţin un proiect de ţară coerent, iar asta le dizolvă legitimitatea. Şi singurul mod în care încercăm să le diferenţiem este raportarea faţă de perioada comunistă şi metehnele ei. De aici până la doctrine şi seturi de politici mai este, să recunoaştem, o cale foarte lungă.
2 comments:
Te inseli in privinta manipularii prin exit poll. Orice institut vrea sa iasa bine dintr-o astfel de situatie. In caz contrar isi pierde credibilitatea pe piata. Daca au existat incercari de manipulare, acesta au fost in perioada de campanie (vezi sondajele CCSB). Nimeni nu-si permite sa rateze un exit...
Avem un castigator in urma acestor alegeri. PDL tocmai a castigat alegerile ca numar de mandate pe baza unui sistem electoral votat de Geoana in Parlament (3 mandate in plus fata de PSD+PC). :))
Cred ca ar merita sa dezbatem altceva legat de aceste alegeri: mita electorala... PSD a investit enorm in aceasta campanie. Nu ma refer la banii dati pe afise electorale ci la cei dati in schimbul unui vot. Exista exemple multiple de voturi cumparate in schimbul unui telefon mobil, a unei calatorii in Bulgaria, a unui milion de lei, a unui pachet cu mancare... Va las pe voi sa continuati lista... Eu mai spun doar atat: este deplorabil si profund jignitor sa cumperi voturile unor oameni; este pacat ca oamenii au ajuns la un asemenea nivel de nepasare, decadere financiara si absenta a demnitatii incat sa-si vanda un drept democratic care ar trebui sa-i ridice nu sa-i coboare.
în primul rând, mulţumesc pentru acest foarte bun comentariu.
sunt de acord că orice institut vrea să iasă bine, dar o diferenţă de 6 procente mi se pare pur şi simplu prea mare. dacă nu a fost tentativă de manipulare, atunci e şi mai rău: înseamnă că profesionalismul lor lasă chiar mult de dorit.
sunt la curent cu rezultatul alegerilor. Geoană (un individ încrezut, pe care nu îl pot suporta) a primit exact ceea ce merită, şi nu pot decât să mă bucur pentru asta. în fond, şi-a făcut-o cu mâna lui - iar asta e cel mai frumos lucru din această campanie :)
totuşi, mi se pare impropriu ca un partid să "câştige" alegerile cu 33% din voturi (exprimate şi ele de 39% din alegători). a propos, PD-L a primit şi de la mine un vot - la Senat, pentru că la Camera Deputaţilor am preferat să votez cu Ovidiu Ganţ de la FDGR.
PD-L ar fi câştigat într-adevăr alegerile dacă ar fi avut o atitudine ceva mai activă în campanie, concretizată prin o diferenţă de câteva procente (să zicem 5) faţă de PSD-PC. mie mi s-au părut uşor dezorientaţi. plus că rămâne încă în suspensie chestiunea formării guvernului - chiar dacă mi se pare probabil acum ca viitoarea guvernare să fie PD-L + PNL (+ UDMR).
ai în întregime dreptate în ceea ce priveşte mita electorală. nu pot decât să adaug - la ceea ce ai spus tu - faptul că unii alegători aşteaptă să fie mituiţi. iar asta, din păcate, e o meteahnă atât de veche, că se pierde undeva în negura primelor alegeri interbelice din România.
problema asta nu poate fi rezolvată decât cu măsuri dure, iar politicienii noştri - cei care ar trebui să adopte aceste măsuri - preferă să uite. pentru că le convine situaţia exact aşa cum e. caută în sensul ăsta declaraţia recentă a lui Voiculescu despre autobuzele electorale... e o culme a cinismului. nici măcar nu se mai oboseşte să nege.
Post a Comment