poezie.05

[nu îmi e teamă]

brusc:
o atât de mare iubire
- cum nu putea fi alta pe pământ.
un simţământ care-l putea însoţi până-n mormânt.

se temuse de complicaţii bizare,
dar totul era atât de simplu şi frumos;
doar dragoste, de sus până jos,
numai iubire, de jos până sus.

aşa că el - un biet şi tânăr intrus - se îndrăgostise fără leac :)
iubind acum, de la Răsărit şi până la Apus,
iar noaptea visând - ca niciodată înainte -
o iubire simplă de numai un veac.

"ce uşor e să port o inimă fierbinte, imună la timpul trecând.
o inimă fierbinte, la rându-i purtând
o atât de mare iubire - cum nu poate fi o alta pe pământ -
un simţământ care să mă petreacă până la mormânt".

... scriam IUBIRE în inima mea;
cu multe inimi îmi decorasem camera.
estimp, moartea aşteptând nerăbdătoare la uşă,
ascuţindu-şi, migăloasă, secera.

morala:
uneori şi ascuţitul unei seceri
poate dura până la infinit :)

(20010112 Bucureşti)