Mi s-a făcut dor de blog. So here I am.
Scriu aceste rânduri în timp ce vecinul de sub mine - microbist înrăit şi manelar din când în când - înjură din greu. Da, e meci transmis în direct. Nu, nu am chef să pun combina la volum mare - e prea frig să deschid fereastra şi nu vreau să dau drumul la 300 w într-o cameră de 8 metri pătraţi. O să îmi pun căştile.
Sunt două lucruri care mi se par relevante pentru săptămâna scursă.
1. ieri dimineaţă un avion CarpatAir a aterizat forţat la Timişoara, fără jantă de bot. Buni piloţi, bună intervenţia la sol, nimeni nu a păţit nimic (erau 51 de persoane la bord), happy end. Momentul aterizării a ajuns la ProTV. Îl redau şi eu, dar nu înainte de a face o remarcă: dacă aveţi curiozitatea să urmăriţi dialogul dintre piloţi şi turnul de control, veţi auzi în ultimele secunde de dialog (cu câteva minute înainte de aterizarea forţată) o vorbă mare spusă de bănăţeanul din turnul de control, conştient pe deplin de gravitatea situaţiei:
"Doamne-ajută!".
Acel om mi-a devenit drag, fără să îl cunosc.
Scriu aceste rânduri în timp ce vecinul de sub mine - microbist înrăit şi manelar din când în când - înjură din greu. Da, e meci transmis în direct. Nu, nu am chef să pun combina la volum mare - e prea frig să deschid fereastra şi nu vreau să dau drumul la 300 w într-o cameră de 8 metri pătraţi. O să îmi pun căştile.
Sunt două lucruri care mi se par relevante pentru săptămâna scursă.
1. ieri dimineaţă un avion CarpatAir a aterizat forţat la Timişoara, fără jantă de bot. Buni piloţi, bună intervenţia la sol, nimeni nu a păţit nimic (erau 51 de persoane la bord), happy end. Momentul aterizării a ajuns la ProTV. Îl redau şi eu, dar nu înainte de a face o remarcă: dacă aveţi curiozitatea să urmăriţi dialogul dintre piloţi şi turnul de control, veţi auzi în ultimele secunde de dialog (cu câteva minute înainte de aterizarea forţată) o vorbă mare spusă de bănăţeanul din turnul de control, conştient pe deplin de gravitatea situaţiei:
"Doamne-ajută!".
Acel om mi-a devenit drag, fără să îl cunosc.
2. nişte săteni din comuna Marginea (judeţul Suceava - a se citi Bucovina) riscă puşcăria pentru că au construit într-o zi un pod pe care autorităţile n-au reuşit să-l ridice în opt luni. Găsiţi articolul pe Hotnews. Titlul spune tot.
Ceea ce este însă oarecum nou este modul în care oamenii au receptat articolul. Numărul comentariilor la articolul respectiv - precum şi numărul voturilor - arată că oamenii activi, dinamici şi educaţi (adică acei oameni care se obosesc să citească presa pe internet) sunt din ce în ce mai nemulţumiţi de modul în care domeniul politic gestionează ţara. Adevărul este că, sincer, oameni care ridică mai multe poduri, fac drumuri şi dotează instituţii de învăţământ cu tehnică de calcul - precum au făcut sătenii din Marginea - nu merită dosar penal. Iar faptul că în România se întâmplă aşa ceva e portretul paradoxal cel mai bun al societăţii româneşti actuale.
Dacă era după mine, aceşti oameni ar trebui să fie lăsaţi să perceapă o taxă de utilizare pentru fiecare din obiectivele de infrastructură pe care le-au ridicat pe cheltuială proprie. Aşa cum se întâmplă în mult mai civilizatul Occident, atunci când intri pe autostradă sau treci pe un anumit pod. Pentru că, mă gândesc, statul român nu le va înapoia nici măcar un leu din suma cheltuită pentru edificarea acestor obiective. Eventual, o comisie abilitată ar trebui să verifice obiectivele în cauză şi să elibereze, dacă e cazul, o autorizaţie temporară, măcar până când autorităţile române se vor obosi să îşi facă treaba şi sa pună în locurile respective drumuri şi poduri.
Statul român sprijină iniţiativa privată... Există, oare, vreo altă frază, care să sune măcar la fel de ironic şi de aberant în acest moment? Dacă găsiţi vreuna, vă rog să mi-o aduceţi grabnic la cunoştinţă.
Ceea ce este însă oarecum nou este modul în care oamenii au receptat articolul. Numărul comentariilor la articolul respectiv - precum şi numărul voturilor - arată că oamenii activi, dinamici şi educaţi (adică acei oameni care se obosesc să citească presa pe internet) sunt din ce în ce mai nemulţumiţi de modul în care domeniul politic gestionează ţara. Adevărul este că, sincer, oameni care ridică mai multe poduri, fac drumuri şi dotează instituţii de învăţământ cu tehnică de calcul - precum au făcut sătenii din Marginea - nu merită dosar penal. Iar faptul că în România se întâmplă aşa ceva e portretul paradoxal cel mai bun al societăţii româneşti actuale.
Dacă era după mine, aceşti oameni ar trebui să fie lăsaţi să perceapă o taxă de utilizare pentru fiecare din obiectivele de infrastructură pe care le-au ridicat pe cheltuială proprie. Aşa cum se întâmplă în mult mai civilizatul Occident, atunci când intri pe autostradă sau treci pe un anumit pod. Pentru că, mă gândesc, statul român nu le va înapoia nici măcar un leu din suma cheltuită pentru edificarea acestor obiective. Eventual, o comisie abilitată ar trebui să verifice obiectivele în cauză şi să elibereze, dacă e cazul, o autorizaţie temporară, măcar până când autorităţile române se vor obosi să îşi facă treaba şi sa pună în locurile respective drumuri şi poduri.
Statul român sprijină iniţiativa privată... Există, oare, vreo altă frază, care să sune măcar la fel de ironic şi de aberant în acest moment? Dacă găsiţi vreuna, vă rog să mi-o aduceţi grabnic la cunoştinţă.
1 comment:
O POSIBILA CHEIE A SITUATIEI:
Eminescu interzis. Gandirea politica
http://www.scribd.com/doc/4511706/EMINESCU-INTERZIS-GANDIREA-POLITICA
CopyLIBER.
Daca ai html-ul dezactivat: cu PASTE duci link-ul in browser si apesi ENTER.
Post a Comment