Mă explic. Pentru mine, muzica din ultimii ani şi-a pierdut calitatea de a fi memorabilă. Este o muzică de consum, mai străină decât oricând de ideea de evergreen, conformistă până şi în nonconformismul ei afişat, abundentă în cover-uri şi săracă în originalitate. Un fel de eclectism cu elemente deja cunoscute, lipsit de îndrăzneală şi de capacitatea de a mai surprinde.
Sau poate nu. Poate că a fost dintotdeauna aşa, iar eu sufăr de o formă de paseism? Je ne sais pas. Poate că s-a schimbat pur şi simplu criteriul estetic? Nu ştiu. O fi oare impactul tehnologiei mai puternic acum decât înainte? God knows.
Singurul lucru pe care îl pot afirma cu certitudine este că muzica pop mai veche pe care o ascult era mainstream în momentul lansării, iar acum ascult muzică de nişă. În plus, răsfoind folderul de muzică pop, nu găsesc nimic memorabil ca produs muzical pentru 2008. E un contrast izbitor cu adolescenţa, când aveam în general două-trei albume pe care le aşteptam cu înfrigurare în fiecare an. Şi care îmi plăceau, şi îmi plac şi acum. Mărturisesc că între being boring a celor de la pet shop boys din 1990 şi nocturn a lui Kate Bush din 2005 (a propos, albumul aerial a lui Kate Bush este superb, vă invit să îl ascultaţi măcar), prefer piesa mai veche.
M-am hotărât. Vreau să fiu uimit în 2009 de un album proaspăt lansat. Sugestii?...
PS. Vă las în compania unei doamne care făcea furori acum două decenii. Cântecul de faţă este hitul săptămânii pentru mine :)
Sau poate nu. Poate că a fost dintotdeauna aşa, iar eu sufăr de o formă de paseism? Je ne sais pas. Poate că s-a schimbat pur şi simplu criteriul estetic? Nu ştiu. O fi oare impactul tehnologiei mai puternic acum decât înainte? God knows.
Singurul lucru pe care îl pot afirma cu certitudine este că muzica pop mai veche pe care o ascult era mainstream în momentul lansării, iar acum ascult muzică de nişă. În plus, răsfoind folderul de muzică pop, nu găsesc nimic memorabil ca produs muzical pentru 2008. E un contrast izbitor cu adolescenţa, când aveam în general două-trei albume pe care le aşteptam cu înfrigurare în fiecare an. Şi care îmi plăceau, şi îmi plac şi acum. Mărturisesc că între being boring a celor de la pet shop boys din 1990 şi nocturn a lui Kate Bush din 2005 (a propos, albumul aerial a lui Kate Bush este superb, vă invit să îl ascultaţi măcar), prefer piesa mai veche.
M-am hotărât. Vreau să fiu uimit în 2009 de un album proaspăt lansat. Sugestii?...
PS. Vă las în compania unei doamne care făcea furori acum două decenii. Cântecul de faţă este hitul săptămânii pentru mine :)
4 comments:
Nu ştiu exact ce asculţi, însă cred că Semiosis te vor surprinde în mod plăcut. Măcar pentru că sunt căutători de diferit şi, surpriză, români! :] Au lansat, chiar nu de mult, un album, Pictural, pe care îl poţi download-a gratuit de aici:
http://asiluum.com/site/2009/03/02/semiosis-pictural/
mulţumesc mult pentru sugestie.
am descărcat albumul adineauri şi îl voi asculta în seara asta. voi veni cu feedback.
cât despre ceea ce ascult, trupa mea preferată - şi asta de prin 1992 - este încă erasure. din păcate în ultimii ani nu au scos ceva memorabil.
apoi vin new order, a'ha, Shakespears' sister, tears for fears, the cocteau twins
... şi mulţi alţii. despre destui am scris pe blog.
Cool. Erasure; tari și ei. Și acum ascult cu plăcere Erasure, Yazoo, Alison Moyet, Depeche Mode și OMD în special. Din câte am-nțeles, clapetistul de la Erasure e acum la Depeche Mode și a călătorit pe la Yazoo și a avut o colaborare cu Kraftwerk.
nu ştiu ca Vince Clarke să fi colaborat cu Kraftwerk. din câte ştiam, a înfiinţat întâi depeche mode, apoi a trecut prin yazoo, the assembly şi în fine a înfiinţat erasure.
iar acum într-adevăr colaborează din nou şi cu Alison Moyet în yazoo.
de unde ai auzit că Vince Clarke colaborează acum cu DM? m-ar interesa ştirea asta, dacă ar fi adevărată.
Post a Comment