Scriu în trenul care mă duce la Timişoara, cocoţat pe unul din paturile de sus ale compartimentului de cuşetă, clasa a doua. Sunt bucuros că am găsit bilet.
Pentru prima dată îmi voi sărbători ziua de naştere altundeva decât acasă, indiferent dacă "acasă" însemna Bistriţa sau nu (pe de altă parte, Timişoara este un oraş de care nu poţi să te plângi, dacă ai ocazia să sărbătoreşti ceva pe acolo - prin Piaţa Unirii găseşti nişte locuri grozave, în care cuvântul magic Paulaner nu le pune probleme chelnerilor). Şi pentru prima dată singur - bine, ştiam asta când am primit invitaţia de participare, dar tema mi s-a părut importantă. De fapt, prea importantă ca să fie ratată.
"Communicating the Gospel to Post-modern People: Theological and Practical Reflections". Aceasta este conferinţa la care particip. Vor fi prezentări susţinute de sociologi şi teologi de diferite confesiuni din Olanda, Rusia, Bulgaria, Ucraina, Albania, Croaţia, Ungaria, Republica Moldova şi, cu voia dumneavoastră, România. Văd şi numele lui Robert Lazu (care va vorbi despre Harry Potter şi criza educaţiei creştine) pe lista participanţilor, iar acest lucru mă face curios.
Prezentarea mea, pe care am hotărât-o din primul moment, este, pur şi simplu, "Globalizare şi credinţă". O temă mare, evident, şi pe care nu voi putea nici în cele mai frumoase vise să o acopăr aşa cum trebuie în 40 de minute, câte îmi sunt alocate, sâmbătă dimineaţa. Dar nu îmi propun acest lucru. Îmi propun doar ca oamenii să reţină ceva din ceea ce le voi spune, şi în primul rând faptul că există lucruri în comun între cele două realităţi. Aş fi încântat ca oamenii să reţină că lumea - sau globul, fie - este nu numai economie mondială, politică internaţională sau societate globală, ci şi ierarhie spirituală - inclusiv din perspectivă sociologică - şi că acest lucru este esenţial. Iar dacă acest lucru îi va face mai optimişti, mai activi, mai motivaţi în mărturisirea lui Hristos - care este în fond chemarea fiecăruia dintre noi - mă voi considera extrem de fericit.
Aruncând o privire suplimentară peste program, observ că unul din reprezentanţii Rusiei va prezenta situaţia educaţiei teologice din Rusia. Titlul prezentării lui este exact titlul prezentării mele de la conferinţa anterioară, din Feketic. Aş fi încântat să aflu că, atunci când s-a gândit la subiectul său, a avut în vedere prezentarea mea din Serbia.
Sper că voi găsi timpul necesar pentru a posta actualizări. Voi încerca asta zilnic (nu am nevoie decât de curent electric pentru laptop şi de semnal pentru telefonul mobil, care îmi serveşte şi de modem). Pentru că o asemenea conferinţă este extrem de folositoare (dar şi obositoare - programul zilnic depăşeşte 12 ore): cunoşti oameni frumoşi şi deştepţi, perspective noi, locuri noi. Poţi învăţa foarte multe, poţi deveni mai bun.
Ca întotdeauna, reprezint România şi credinţa mea ortodoxă (încerc să nu fiu patetic). Sper din inimă să fac acest lucru cum se cuvine.
Pe curând.
Pentru prima dată îmi voi sărbători ziua de naştere altundeva decât acasă, indiferent dacă "acasă" însemna Bistriţa sau nu (pe de altă parte, Timişoara este un oraş de care nu poţi să te plângi, dacă ai ocazia să sărbătoreşti ceva pe acolo - prin Piaţa Unirii găseşti nişte locuri grozave, în care cuvântul magic Paulaner nu le pune probleme chelnerilor). Şi pentru prima dată singur - bine, ştiam asta când am primit invitaţia de participare, dar tema mi s-a părut importantă. De fapt, prea importantă ca să fie ratată.
"Communicating the Gospel to Post-modern People: Theological and Practical Reflections". Aceasta este conferinţa la care particip. Vor fi prezentări susţinute de sociologi şi teologi de diferite confesiuni din Olanda, Rusia, Bulgaria, Ucraina, Albania, Croaţia, Ungaria, Republica Moldova şi, cu voia dumneavoastră, România. Văd şi numele lui Robert Lazu (care va vorbi despre Harry Potter şi criza educaţiei creştine) pe lista participanţilor, iar acest lucru mă face curios.
Prezentarea mea, pe care am hotărât-o din primul moment, este, pur şi simplu, "Globalizare şi credinţă". O temă mare, evident, şi pe care nu voi putea nici în cele mai frumoase vise să o acopăr aşa cum trebuie în 40 de minute, câte îmi sunt alocate, sâmbătă dimineaţa. Dar nu îmi propun acest lucru. Îmi propun doar ca oamenii să reţină ceva din ceea ce le voi spune, şi în primul rând faptul că există lucruri în comun între cele două realităţi. Aş fi încântat ca oamenii să reţină că lumea - sau globul, fie - este nu numai economie mondială, politică internaţională sau societate globală, ci şi ierarhie spirituală - inclusiv din perspectivă sociologică - şi că acest lucru este esenţial. Iar dacă acest lucru îi va face mai optimişti, mai activi, mai motivaţi în mărturisirea lui Hristos - care este în fond chemarea fiecăruia dintre noi - mă voi considera extrem de fericit.
Aruncând o privire suplimentară peste program, observ că unul din reprezentanţii Rusiei va prezenta situaţia educaţiei teologice din Rusia. Titlul prezentării lui este exact titlul prezentării mele de la conferinţa anterioară, din Feketic. Aş fi încântat să aflu că, atunci când s-a gândit la subiectul său, a avut în vedere prezentarea mea din Serbia.
Sper că voi găsi timpul necesar pentru a posta actualizări. Voi încerca asta zilnic (nu am nevoie decât de curent electric pentru laptop şi de semnal pentru telefonul mobil, care îmi serveşte şi de modem). Pentru că o asemenea conferinţă este extrem de folositoare (dar şi obositoare - programul zilnic depăşeşte 12 ore): cunoşti oameni frumoşi şi deştepţi, perspective noi, locuri noi. Poţi învăţa foarte multe, poţi deveni mai bun.
Ca întotdeauna, reprezint România şi credinţa mea ortodoxă (încerc să nu fiu patetic). Sper din inimă să fac acest lucru cum se cuvine.
Pe curând.
No comments:
Post a Comment