Un scurt reminder.
Astăzi este ziua limbii române. Sărbătorită în principal în Basarabia. Cred însă că ne-ar prinde bine şi nouă, celor din ţară, să ne amintim ce limbă vorbim şi să îi acordăm respectul cuvenit.
În ceea ce mă priveşte, sunt conştient de faptul că am o exprimare de multe ori împănată de importuri anglo-saxone (şi, mai puţin, franceze) - ceea ce trădează, poate, existenţa unor resorturi de gândire, a unor reflexe de fapt, dobândite relativ recent şi nu foarte fericite. Oarecum explicabil datorită erei culturale globalizante şi nivelatoare în care ne aflăm, datorită multitudinii unor termeni tehnici sau ştiinţifici care nu îşi găsesc uşor un echivalent în limba română, faptul e totuşi dăunător, dacă vom fi puşi în situaţia de a începe să adunăm competenţe lingvistice în dauna limbii române, şi nu armonizând competenţele lingvistice în engleză, germană, spaniolă, italiană sau franceză cu o bună cunoaştere a limbii noastre native şi a expresivităţii (adică a frumuseţii) ei.
Mai ales că lipsa de respect faţă de limba română, atât în mediul virtual cât şi în viaţa de zi cu zi, este sufocantă. Nu o respectăm pentru că, în mintea unora dintre noi, modernizarea este sinonimă cu occidentalizarea, adică cu gândul la metropole precum New York, Paris sau Londra. Realitatea este puţin diferită: noi avem deja o metropolă. Metropola noastră este limba română.
Fac şi două referiri ... poetice.
1.
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui trufie.
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
2. Nichita Stănescu - Evocare (Opere imperfecte, 1979)
Ea era frumoasă ca umbra unei idei,
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă,
a strigăt dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.
PS. A propos, sistemul de operare al computerului meu este setat pe limba română. Nu ştiu de ce, nu cunosc pe nimeni altcineva în situaţia asta.
Astăzi este ziua limbii române. Sărbătorită în principal în Basarabia. Cred însă că ne-ar prinde bine şi nouă, celor din ţară, să ne amintim ce limbă vorbim şi să îi acordăm respectul cuvenit.
În ceea ce mă priveşte, sunt conştient de faptul că am o exprimare de multe ori împănată de importuri anglo-saxone (şi, mai puţin, franceze) - ceea ce trădează, poate, existenţa unor resorturi de gândire, a unor reflexe de fapt, dobândite relativ recent şi nu foarte fericite. Oarecum explicabil datorită erei culturale globalizante şi nivelatoare în care ne aflăm, datorită multitudinii unor termeni tehnici sau ştiinţifici care nu îşi găsesc uşor un echivalent în limba română, faptul e totuşi dăunător, dacă vom fi puşi în situaţia de a începe să adunăm competenţe lingvistice în dauna limbii române, şi nu armonizând competenţele lingvistice în engleză, germană, spaniolă, italiană sau franceză cu o bună cunoaştere a limbii noastre native şi a expresivităţii (adică a frumuseţii) ei.
Mai ales că lipsa de respect faţă de limba română, atât în mediul virtual cât şi în viaţa de zi cu zi, este sufocantă. Nu o respectăm pentru că, în mintea unora dintre noi, modernizarea este sinonimă cu occidentalizarea, adică cu gândul la metropole precum New York, Paris sau Londra. Realitatea este puţin diferită: noi avem deja o metropolă. Metropola noastră este limba română.
Fac şi două referiri ... poetice.
1.
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui trufie.
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
2. Nichita Stănescu - Evocare (Opere imperfecte, 1979)
Ea era frumoasă ca umbra unei idei,
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă,
a strigăt dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.
PS. A propos, sistemul de operare al computerului meu este setat pe limba română. Nu ştiu de ce, nu cunosc pe nimeni altcineva în situaţia asta.
2 comments:
Poate ca nu sunt eu cel mai in masura sa ma exprim, dar cu invatamantul pe care-l avem, este greu de crezut ca seriozitatea studierii limbii romane e socotita ca prioritara !
Zic si eu !
mulţumesc pentru comentariu şi pentru punctul de vedere exprimat.
eu cred că fiecare vorbitor de limbă română este în măsură să se exprime pe acest subiect.
sunt de acord întru totul că sistemul nostru de educaţie nu consideră prioritară seriozitatea studierii limbii române. de fapt, nu îmi este foarte clar ce priorităţi are învăţământul nostru.
după o odisee de peste 20 de ani fără pauză în sistem, am impresia că educaţia e în derivă, pentru simplul fapt că, în realitate, competenţele pe care sistemul ar trebui să le producă sunt plasate - în mentalul colectiv - după sistemul de relaţii care "ar trebui" să asigure un loc de muncă.
din punctul meu de vedere, nu trebuie să aşteptăm neapărat de la sistemul de educaţie ceea ce, în primul rând, nu doar acest sistem ar trebui să ne înveţe - respectul faţă de propria noastră limbă :)
Post a Comment