A trebuit să trec azi pe la administraţia financiară a unui sector din Bucureşti. Impozit pe care uitasem să îl plătesc. Totul a fost civilizat şi s-a sfârşit repede - am stat acolo mai puţin de 15 minute.
Însă acum câteva luni, la altă administraţie de sector, nu am fost atât de norocos. Nu mai îmi amintesc dacă era vorba de depunerea unor acte sau de un (alt) impozit, însă ştiu că am petrecut acolo câteva ore mirifice încercând să trec de hăţişul birocraţiei, iar impresia pe care mi-a lăsat-o sfârşitul programului - marcat de ora 16.00 - a fost una de neuitat: angajaţii (oameni maturi, cu vârste variind între 30 şi 50 de ani) au început să se joace de-a prinselea în birou, de am început să îmi fac, uluit, cruce.
A fost singura dată când am fost copleşit de spectacolul birocraţiei. În general, când am de-a face cu ghişee, formulare, birouri şi plăţi într-o instituţie, vânez biroul de informaţii şi mă ţin strâns de el, păstrând o atitudine cât mai ironică. Mă ajută să rămân calm şi, mai ales, binevoitor. De obicei, reuşesc.
Nu ar fi poate cazul să ocup o postare cu acest subiect, dar ieri seară am petrecut minute bune privind, re-privind şi râzând nestăpânit în faţa unei secvenţe a lungmetrajului de animaţie preferat - The twelve tasks of Asterix. Probabil cea mai dificilă probă pe care trebuie să o treacă neînfricatul galez este aceea de a obţine formularul 8.38 de la un oficiu care seamănă destul de bine cu unele instituţii de pe la noi. În cazul acesta nicio poţiune magică nu mai este de folos.
Watch and enjoy :)
Însă acum câteva luni, la altă administraţie de sector, nu am fost atât de norocos. Nu mai îmi amintesc dacă era vorba de depunerea unor acte sau de un (alt) impozit, însă ştiu că am petrecut acolo câteva ore mirifice încercând să trec de hăţişul birocraţiei, iar impresia pe care mi-a lăsat-o sfârşitul programului - marcat de ora 16.00 - a fost una de neuitat: angajaţii (oameni maturi, cu vârste variind între 30 şi 50 de ani) au început să se joace de-a prinselea în birou, de am început să îmi fac, uluit, cruce.
A fost singura dată când am fost copleşit de spectacolul birocraţiei. În general, când am de-a face cu ghişee, formulare, birouri şi plăţi într-o instituţie, vânez biroul de informaţii şi mă ţin strâns de el, păstrând o atitudine cât mai ironică. Mă ajută să rămân calm şi, mai ales, binevoitor. De obicei, reuşesc.
Nu ar fi poate cazul să ocup o postare cu acest subiect, dar ieri seară am petrecut minute bune privind, re-privind şi râzând nestăpânit în faţa unei secvenţe a lungmetrajului de animaţie preferat - The twelve tasks of Asterix. Probabil cea mai dificilă probă pe care trebuie să o treacă neînfricatul galez este aceea de a obţine formularul 8.38 de la un oficiu care seamănă destul de bine cu unele instituţii de pe la noi. În cazul acesta nicio poţiune magică nu mai este de folos.
Watch and enjoy :)
1 comment:
Superb! Mi-a placut mult! Voi incerca aceeasi strategie data viitoare ;).
Multumesc!
Post a Comment