O fi poate un efect al crizei economice, dar se pare că gradul de violenţă şi xenofobie al societăţilor noastre este în creştere. Să începem însă cu începutul.
Săptămâna trecută - vineri noapte (sau sâmbătă dimineaţă) - Marian Cozma, unul dintre componenţii echipei naţionale de handbal a României, a fost înjunghiat mortal într-o discotecă din Veszprem (localitate aflată lângă lacul Balaton, în vestul Ungariei), discotecă în care se afla pentru a sărbători naşterea unui copil al unui coleg de echipă de club, alături de prietena sa şi de doi colegi de la echipa de handbal a oraşului - unul sârb şi unul croat. Marian a murit, ceilalţi au fost mai norocoşi, unul pierzând un rinichi iar altul fiind în pericol de a pierde un ochi.
Autorii indiscutabili ai atacului sunt 30 de ţigani, membri ai unui clan mafiot local, dintre care ies în evidenţă Ivan Sztojka, Raffael Sandor şi Nemeth Gyozo - pentru că s-a nimerit ca ei să dea loviturile de cuţit.
Cazul a luat o turnură cu adevărat internaţională când s-a aflat că tatăl handbalistului sârb rănit în atac ar fi promis o recompensă de 100,000 de euro pentru răzbunarea fiului său. Interesul pentru atacul de la Veszprem s-a extins astfel în Ungaria, România şi Serbia, iar cazul a ajuns să fie mediatizat până şi în presa sportivă din Spania.
Încercând să acopăr informaţiile legate de caz, discern mai multe teme care ar trebui discutate, pentru că sunt puse în evidenţă de evenimente, dar au fost în general eludate de presa noastră, ca de obicei (din păcate) incapabilă de o analiză profundă:
1. nemulţumirea românilor şi a maghiarilor faţă de eficacitatea poliţiilor din România şi Ungaria în lupta lor cu mafiile ţigăneşti - nemulţumire care, pe fondul crizei economice şi a insecurităţii, începe să dea în clocot. Ca să mă limitez la caz, poliţia maghiară a reacţionat cu întârziere, nu a reuşit prinderea niciunuia dintre criminalii prezumtivi (doi fiind capturaţi de poliţia austriacă, altul predându-se astăzi, de teama tigrilor lui Arkan şi pentru că familia sa ar fi primit ameninţări cu moartea din partea altor ţigani), iar atacul din Veszprem îi creează probleme de imagine majore, în condiţiile în care 3 sportivi străini (pe deasupra importanţi pentru sportul de club din Ungaria) au putut fi atacaţi fără nicio problemă. Nu cred că exagerez dacă spun că, în modul în care oamenii simpli din Ungaria au reacţionat (extrem de frumos, prin demonstraţii de solidaritate în mai multe oraşe şi lumânări aprinse), se poate discerne şi o urmă de ruşine faţă de modul în care autorităţile maghiare au gestionat cazul.
Şi, dacă într-adevăr tigrii lui Arkan se vor apuca să facă treaba poliţiei maghiare, dar în felul lor, vom asista la un precedent extrem de periculos. Pe de altă parte, o altă direcţie periculoasă a acestei nemulţumiri este că s-a clamat pe forumurile de la noi, în repetate rânduri, necesitatea reintroducerii pedepsei capitale.
2. prestaţia absolut jalnică a presei române (din fericire, cu insule de normalitate), care nu s-a sfiit să telenovelizeze şi acest fapt tragic al asasinării unui sportiv. Din ilustru necunoscut (pentru că Marian nu a avut fericirea de a fi fotbalist, alegând un sport mult mai decent şi mai slab mediatizat) Marian Cozma a devenit erou naţional, iar durerea părinţilor săi motiv de rating. Nicio instituţie media respectabilă de la noi nu va rata ocazia unei relatări în exclusivitate, în direct din cimitirul Pipera, unde Marian este înmormântat azi. Vorba unui forumist, în direct din sicriu. Aici, cred că mult mai bine ar fi să citiţi articolul recent al lui Menaru.
3. lipsa de reacţie a liderilor politici români, respectiv reacţia inadecvată a liderilor politici maghiari. Primii nu au spus nimic (aştept să fiu contrazis în caz contrar), deşi ar fi fost poate cazul să ia o atitudine mai clară faţă de o chestiune care preocupă opinia publică. Ceilalţi au refuzat şi refuză să recunoască evidenţa: există un deficit de integrare a ţiganilor, nu numai în România, ci şi în Ungaria. Iar acest refuz nu poate avea decât consecinţe proaste, de genul extinderii problemei la nivel regional sau comunitar.
Concluzia, din păcate foarte tristă, este că, într-o societate neliniştită de conjunctura economică, în care persistă de sute de ani o segregare subtilă (din multiple cauze), în care poliţia nu îşi face eficient datoria, iar infractorii, de multe ori de etnie rromă, îşi fac, nederanjaţi, de cap, într-o societate în care politicienii nu comunică cu cetăţenii decât prin ecranul aparatului TV, oamenii obişnuiţi încep să viseze la formarea de grupuri extremiste (dar aparent mai eficiente decât poliţia) de genul Gărzii maghiare, şi la soluţii fasciste (precum segregarea). Iar presa? Presa românească telenovelizează situaţia şi o face lacrimogenă, numai bună de prezentat la ştirile de la ora 5. Adică face ceea ce ştie ea cel mai bine să facă - rating...
Săptămâna trecută - vineri noapte (sau sâmbătă dimineaţă) - Marian Cozma, unul dintre componenţii echipei naţionale de handbal a României, a fost înjunghiat mortal într-o discotecă din Veszprem (localitate aflată lângă lacul Balaton, în vestul Ungariei), discotecă în care se afla pentru a sărbători naşterea unui copil al unui coleg de echipă de club, alături de prietena sa şi de doi colegi de la echipa de handbal a oraşului - unul sârb şi unul croat. Marian a murit, ceilalţi au fost mai norocoşi, unul pierzând un rinichi iar altul fiind în pericol de a pierde un ochi.
Autorii indiscutabili ai atacului sunt 30 de ţigani, membri ai unui clan mafiot local, dintre care ies în evidenţă Ivan Sztojka, Raffael Sandor şi Nemeth Gyozo - pentru că s-a nimerit ca ei să dea loviturile de cuţit.
Cazul a luat o turnură cu adevărat internaţională când s-a aflat că tatăl handbalistului sârb rănit în atac ar fi promis o recompensă de 100,000 de euro pentru răzbunarea fiului său. Interesul pentru atacul de la Veszprem s-a extins astfel în Ungaria, România şi Serbia, iar cazul a ajuns să fie mediatizat până şi în presa sportivă din Spania.
Încercând să acopăr informaţiile legate de caz, discern mai multe teme care ar trebui discutate, pentru că sunt puse în evidenţă de evenimente, dar au fost în general eludate de presa noastră, ca de obicei (din păcate) incapabilă de o analiză profundă:
1. nemulţumirea românilor şi a maghiarilor faţă de eficacitatea poliţiilor din România şi Ungaria în lupta lor cu mafiile ţigăneşti - nemulţumire care, pe fondul crizei economice şi a insecurităţii, începe să dea în clocot. Ca să mă limitez la caz, poliţia maghiară a reacţionat cu întârziere, nu a reuşit prinderea niciunuia dintre criminalii prezumtivi (doi fiind capturaţi de poliţia austriacă, altul predându-se astăzi, de teama tigrilor lui Arkan şi pentru că familia sa ar fi primit ameninţări cu moartea din partea altor ţigani), iar atacul din Veszprem îi creează probleme de imagine majore, în condiţiile în care 3 sportivi străini (pe deasupra importanţi pentru sportul de club din Ungaria) au putut fi atacaţi fără nicio problemă. Nu cred că exagerez dacă spun că, în modul în care oamenii simpli din Ungaria au reacţionat (extrem de frumos, prin demonstraţii de solidaritate în mai multe oraşe şi lumânări aprinse), se poate discerne şi o urmă de ruşine faţă de modul în care autorităţile maghiare au gestionat cazul.
Şi, dacă într-adevăr tigrii lui Arkan se vor apuca să facă treaba poliţiei maghiare, dar în felul lor, vom asista la un precedent extrem de periculos. Pe de altă parte, o altă direcţie periculoasă a acestei nemulţumiri este că s-a clamat pe forumurile de la noi, în repetate rânduri, necesitatea reintroducerii pedepsei capitale.
2. prestaţia absolut jalnică a presei române (din fericire, cu insule de normalitate), care nu s-a sfiit să telenovelizeze şi acest fapt tragic al asasinării unui sportiv. Din ilustru necunoscut (pentru că Marian nu a avut fericirea de a fi fotbalist, alegând un sport mult mai decent şi mai slab mediatizat) Marian Cozma a devenit erou naţional, iar durerea părinţilor săi motiv de rating. Nicio instituţie media respectabilă de la noi nu va rata ocazia unei relatări în exclusivitate, în direct din cimitirul Pipera, unde Marian este înmormântat azi. Vorba unui forumist, în direct din sicriu. Aici, cred că mult mai bine ar fi să citiţi articolul recent al lui Menaru.
3. lipsa de reacţie a liderilor politici români, respectiv reacţia inadecvată a liderilor politici maghiari. Primii nu au spus nimic (aştept să fiu contrazis în caz contrar), deşi ar fi fost poate cazul să ia o atitudine mai clară faţă de o chestiune care preocupă opinia publică. Ceilalţi au refuzat şi refuză să recunoască evidenţa: există un deficit de integrare a ţiganilor, nu numai în România, ci şi în Ungaria. Iar acest refuz nu poate avea decât consecinţe proaste, de genul extinderii problemei la nivel regional sau comunitar.
Concluzia, din păcate foarte tristă, este că, într-o societate neliniştită de conjunctura economică, în care persistă de sute de ani o segregare subtilă (din multiple cauze), în care poliţia nu îşi face eficient datoria, iar infractorii, de multe ori de etnie rromă, îşi fac, nederanjaţi, de cap, într-o societate în care politicienii nu comunică cu cetăţenii decât prin ecranul aparatului TV, oamenii obişnuiţi încep să viseze la formarea de grupuri extremiste (dar aparent mai eficiente decât poliţia) de genul Gărzii maghiare, şi la soluţii fasciste (precum segregarea). Iar presa? Presa românească telenovelizează situaţia şi o face lacrimogenă, numai bună de prezentat la ştirile de la ora 5. Adică face ceea ce ştie ea cel mai bine să facă - rating...
No comments:
Post a Comment