Caracteristic persoanelor dezorganizate: eram la 11.30 noaptea, pe 31 decembrie 2007, în Piaţa Revoluţiei, ca în fiecare an, şi mă gândeam ce dorinţă să îmi pun pentru noul an. Cânta Voltaj, foarte frumos, înotam printr-o mare de oameni... şi îmi dădeam seama că timpul mi-a jucat din nou festa. Că iarăşi, pentru a suta mia oară, merg înainte din inerţie, nu pentru un scop anume.
Sau poate nu era asta. Poate că 2007 mă păcălise, de fapt. Intrasem în anul respectiv foarte motivat şi plin de dorinţa de a face cât mai multe lucruri, cât mai bine, după ce 2006 fusese, aproape pe toate planurile, un an excepţional. Pe lângă asta, se schimba ceva la o scară foarte mare - România devenea membru EU. Aflam asta tot în Piaţa Revoluţiei, de la preşedintele Comisiei Europene. De fapt, în 2007 s-au schimbat atât de multe lucruri, încât momentul aderării, din 1 ianuarie 2007, ajunsese să mi se pară un simplu element de context. Poate că intrarea mea în 2008 era amânată de situarea mea în 2007.
Pentru că, sincer să fiu, în 2007 mi s-au întâmplat multe lucruri. Multe schimbări. Care de care mai neaşteptate, şi toate obositoare. Te ţin înapoi evenimentele din familie, proiectele noi apărute la unul din joburi şi poate amintirea relaţiei deabia terminate - în continuare dureroasă şi extenuantă - cu singura femeie pe care ai cerut-o în căsătorie vreodată. Duci în spinare două joburi, două case, o familie deja destrămată care se tot rupe şi un doctorat la zi pe care nu ştii cum vei reuşi să îl termini. Cel mai grav poate, datorită suprasolicitării, 2007 nu prea te lasă să îţi vizualizezi, în orice formă, viitorul. Iar asta nu din vina lui, ci din vina ta.
M-am hotărât târziu. Numărătoarea inversă tocmai se încheiase, iar artificiile începeau să împânzească cerul. Şampania era în pahar - printr-o minune, nicio picătură din ea nu cursese pe jos atunci când am tras dopul, chiar la intrarea în 2008 - iar dorinţa mea a fost ca în 2008 să fiu mai eficient. Tot cu muncă dusă la limită, care să necesite concedii fără plată neprevăzute pe motiv de oboseală cronică (şi totuşi: nu şase, ca în 2007), dar fără a neglija niciunul din obiective. Tot cu o grabă tăcută, dar poate ceva mai calmă. Şi, în plus, obiectivul esenţial: să recapăt imaginea asupra viitorului pe care o pierdusem din cauza oboselii.
Însă chiar şi această hotărâre s-a cristalizat greu. Mi-a zăbovit o săptămână prin diverse cotloane ale inimii, ieşind la suprafaţă puţin câte puţin. Şi, până acum cel puţin, nu de tot.
Nu am nicio îndoială că 2008 va fi un an extrem de obositor. Sper, sper sincer, să nu fie la fel de complex ca şi anul tocmai încheiat. Privit din alt unghi, sper ca 2008 să îmi permită să păstrez mereu în minte, de data asta, thelos-ul. Să îl păstrez şi să mă apropii de el.
(Cu oarecare întârziere:)
La mulţi ani. Şi numai bine în 2008.
Sau poate nu era asta. Poate că 2007 mă păcălise, de fapt. Intrasem în anul respectiv foarte motivat şi plin de dorinţa de a face cât mai multe lucruri, cât mai bine, după ce 2006 fusese, aproape pe toate planurile, un an excepţional. Pe lângă asta, se schimba ceva la o scară foarte mare - România devenea membru EU. Aflam asta tot în Piaţa Revoluţiei, de la preşedintele Comisiei Europene. De fapt, în 2007 s-au schimbat atât de multe lucruri, încât momentul aderării, din 1 ianuarie 2007, ajunsese să mi se pară un simplu element de context. Poate că intrarea mea în 2008 era amânată de situarea mea în 2007.
Pentru că, sincer să fiu, în 2007 mi s-au întâmplat multe lucruri. Multe schimbări. Care de care mai neaşteptate, şi toate obositoare. Te ţin înapoi evenimentele din familie, proiectele noi apărute la unul din joburi şi poate amintirea relaţiei deabia terminate - în continuare dureroasă şi extenuantă - cu singura femeie pe care ai cerut-o în căsătorie vreodată. Duci în spinare două joburi, două case, o familie deja destrămată care se tot rupe şi un doctorat la zi pe care nu ştii cum vei reuşi să îl termini. Cel mai grav poate, datorită suprasolicitării, 2007 nu prea te lasă să îţi vizualizezi, în orice formă, viitorul. Iar asta nu din vina lui, ci din vina ta.
M-am hotărât târziu. Numărătoarea inversă tocmai se încheiase, iar artificiile începeau să împânzească cerul. Şampania era în pahar - printr-o minune, nicio picătură din ea nu cursese pe jos atunci când am tras dopul, chiar la intrarea în 2008 - iar dorinţa mea a fost ca în 2008 să fiu mai eficient. Tot cu muncă dusă la limită, care să necesite concedii fără plată neprevăzute pe motiv de oboseală cronică (şi totuşi: nu şase, ca în 2007), dar fără a neglija niciunul din obiective. Tot cu o grabă tăcută, dar poate ceva mai calmă. Şi, în plus, obiectivul esenţial: să recapăt imaginea asupra viitorului pe care o pierdusem din cauza oboselii.
Însă chiar şi această hotărâre s-a cristalizat greu. Mi-a zăbovit o săptămână prin diverse cotloane ale inimii, ieşind la suprafaţă puţin câte puţin. Şi, până acum cel puţin, nu de tot.
Nu am nicio îndoială că 2008 va fi un an extrem de obositor. Sper, sper sincer, să nu fie la fel de complex ca şi anul tocmai încheiat. Privit din alt unghi, sper ca 2008 să îmi permită să păstrez mereu în minte, de data asta, thelos-ul. Să îl păstrez şi să mă apropii de el.
(Cu oarecare întârziere:)
La mulţi ani. Şi numai bine în 2008.
1 comment:
La multi ani si succes in toate proiectele pe 2008!
Post a Comment