Suntem cu două săptămâni înaintea Crăciunului şi cu trei săptămâni înainte de Anul Nou. Ar trebui ca primul loc pe ordinea de zi de azi să fie cumpărăturile, pregătitul casei pentru sărbători şi planurile pentru 2008.
Însă presa de la Bucureşti şi cea din Chişinău, plus câteva cotidiene internaţionale, ba în plus toţi locuitorii Chişinăului, au primit o nouă ocupaţie zilele astea. Poate ar trebui să adaug pe listă şi guvernul de la Bucureşti şi ambasada noastră de la Chişinău.
De când România a devenit membru cu drepturi depline al EU mai mulţi rinoceri cocoţaţi în posturi de conducere în Basarabia nu mai pot închide ochii, încercând, ca măsură de compensaţie, să aducă cât mai multă lume în aceeaşi stare.
Am aflat, brusc, că nu se mai poate sărbători Crăciunul pe stil nou în Basarabia. Preşedintele Republicii Moldova nu a reuşit să adoarmă de ciudă în noaptea de duminică spre luni până ce nu a văzut bradul instalat de primăria municipiului Chişinău mutilat şi mutat la "adăpostul" unui monument sovietic.
După aceea, am mai aflat că decizia primăriei municipiului Chişinău de a anula o hotărâre netransparentă a fostului consiliu municipal, dominat de comunişti (luată în luna ianuarie, prin care tariful unei gigacalorii creştea de le 233 la 540 de lei "moldoveneşti") a supărat atât de mult societatea care deţine monopolul distribuţiei agentului termic în Chişinău, încât căldura nu a mai fost distribuită în oraş. Răi şi buni platnici, persoane fizice şi juridice de-a valma, dar în frunte cu primăria Chişinăului (care - a propos - are de primit de la CETuri cam 100,000,000 de lei, fără să datoreze un ban) au fost debranşaţi cu mânie proletară. În plus, se promite şi debranşarea şcolilor şi a spitalelor...
Acţiunea este evident justificată politic. Nu toţi locuitorii Chişinăului au datorii la Termocom. Şi cu atât mai puţin agenţii economici. Dar se doreşte compromiterea actualului primar al capitalei Basarabiei, sau dacă nu falimentarea Primăriei - care a primit de la guvernul moldovean o finanţare în bătaie de joc pentru 2008, asta în condiţiile în care, mai nou, Termocomul cere un preţ de 715 lei pe gigacalorie.
Aici nu este vorba de un simplu şantaj. Este o doză incredibilă de ipocrizie. Te numeşti comunist, dar accepţi ca preţul energiei, plătit de oamenii obişnuiţi, să crească dintr-o dată de mai mult de două ori. Curat murdar. Şi de ar fi asta totul, dar povestea pe ansamblu încalcă cele mai elementare drepturi ale omului. Iar totul seamănă atât de mult a răzbunare prostească pentru pierderea alegerilor locale din vara acestui an...
Dar, stai aşa: te răzbuni pe copii, pentru că părinţii lor s-au săturat să nu mai aibă ce să le cumpere de mâncare şi au votat schimbarea, făcându-i să îngheţe de frig? Şi asta nu numai în case, dar şi în şcoli şi în grădiniţe? Te răzbuni pe un brad prăpădit de 15 metri, cumpărat pentru oameni, din banii oamenilor, pe care îl mutilezi şi îl ascunzi?
Una este să şicanezi presa independentă şi să dai afară de pe teritoriul RM diplomaţi români, fără niciun motiv. Dar este cu totul altceva să lupţi împotriva propriilor cetăţeni, şi în plus să faci asta pe faţă, cu un tupeu dublat de o mujicie fără seamăn. Acesta este un comportament specific unui regim de ocupaţie pe timp de război.
Întrebarea pe care mi-o pun este: care sunt cele mai potrivite măsuri de răspuns la adresa provocărilor prezente şi viitoare?
România are, după 1 ianuarie 2007, un ascendent extrem de puternic şi foarte vizibil asupra Basarabiei. Se vede cu ochiul liber şi de la Chişinău că în România lucrurile se mişcă, nivelul de trai creşte şi că se poate trăi. Prestigiul României în Basarabia este la cote mai ridicate ca niciodată şi, cel mai important, este vorba de o situaţie durabilă. Basarabenii privesc din nou cu speranţă la România, al şaptelea stat - ca mărime - al EU, şi acest lucru îl distruge pe rusofilul Voronin. Pe deasupra, toate provocările de până acum nu au avut ca efect o reacţie deplasată la Bucureşti. Dimpotrivă, efectul este o apropiere mai mare de românii basarabeni a Bucureştiului.
Acest lucru este cu atât mai urgent cu cât guvernarea antieuropeană prorusă de la Chişinău se îndepărtează din ce în ce mai vizibil de respectarea drepturilor omului. Accesul la informaţie al oamenilor este limitat, dreptul lor de opinie este limitat şi, spre deosebire de Rusia, nivelul de trai nu creşte. Oamenii sunt ţinuţi în mod voit la starea de turmă. Pe deasupra, li se fură identitatea şi trecutul. Actuala Basarabie seamănă din ce în ce mai mult cu fosta RDG.
Însă, atunci când activitatea presei independente din Basarabia va fi oprită sau când activitatea Mitropoliei Basarabiei va fi împiedicată, ceea ce din păcate mi se pare o chestiune de timp, măsurile luate de administraţia noastră ar trebui, zic eu, să fie mai radicale. Nu atât declararea ca persona non grata pe teritoriul României a responsabililor actuali de la Chişinău cât, de exemplu, un embargo asupra produselor de lux, susţinut de România şi Ucraina, dublat de acordarea cetăţeniei României, într-un termen care să nu depăşească 5 ani, tuturor acelor cetăţeni ai Republicii Moldova care cer acest lucru - pentru că sunt şi vor fi din ce în ce mai mulţi români basarabeni care nu acceptă să li se spună altfel decât Români. Dar şi reconsiderarea statutului de refugiat politic.
Morala: când te apuci să lupţi prosteşte împotriva copiilor înseamnă că deja ai pierdut.
Însă presa de la Bucureşti şi cea din Chişinău, plus câteva cotidiene internaţionale, ba în plus toţi locuitorii Chişinăului, au primit o nouă ocupaţie zilele astea. Poate ar trebui să adaug pe listă şi guvernul de la Bucureşti şi ambasada noastră de la Chişinău.
De când România a devenit membru cu drepturi depline al EU mai mulţi rinoceri cocoţaţi în posturi de conducere în Basarabia nu mai pot închide ochii, încercând, ca măsură de compensaţie, să aducă cât mai multă lume în aceeaşi stare.
Am aflat, brusc, că nu se mai poate sărbători Crăciunul pe stil nou în Basarabia. Preşedintele Republicii Moldova nu a reuşit să adoarmă de ciudă în noaptea de duminică spre luni până ce nu a văzut bradul instalat de primăria municipiului Chişinău mutilat şi mutat la "adăpostul" unui monument sovietic.
După aceea, am mai aflat că decizia primăriei municipiului Chişinău de a anula o hotărâre netransparentă a fostului consiliu municipal, dominat de comunişti (luată în luna ianuarie, prin care tariful unei gigacalorii creştea de le 233 la 540 de lei "moldoveneşti") a supărat atât de mult societatea care deţine monopolul distribuţiei agentului termic în Chişinău, încât căldura nu a mai fost distribuită în oraş. Răi şi buni platnici, persoane fizice şi juridice de-a valma, dar în frunte cu primăria Chişinăului (care - a propos - are de primit de la CETuri cam 100,000,000 de lei, fără să datoreze un ban) au fost debranşaţi cu mânie proletară. În plus, se promite şi debranşarea şcolilor şi a spitalelor...
Acţiunea este evident justificată politic. Nu toţi locuitorii Chişinăului au datorii la Termocom. Şi cu atât mai puţin agenţii economici. Dar se doreşte compromiterea actualului primar al capitalei Basarabiei, sau dacă nu falimentarea Primăriei - care a primit de la guvernul moldovean o finanţare în bătaie de joc pentru 2008, asta în condiţiile în care, mai nou, Termocomul cere un preţ de 715 lei pe gigacalorie.
Aici nu este vorba de un simplu şantaj. Este o doză incredibilă de ipocrizie. Te numeşti comunist, dar accepţi ca preţul energiei, plătit de oamenii obişnuiţi, să crească dintr-o dată de mai mult de două ori. Curat murdar. Şi de ar fi asta totul, dar povestea pe ansamblu încalcă cele mai elementare drepturi ale omului. Iar totul seamănă atât de mult a răzbunare prostească pentru pierderea alegerilor locale din vara acestui an...
Dar, stai aşa: te răzbuni pe copii, pentru că părinţii lor s-au săturat să nu mai aibă ce să le cumpere de mâncare şi au votat schimbarea, făcându-i să îngheţe de frig? Şi asta nu numai în case, dar şi în şcoli şi în grădiniţe? Te răzbuni pe un brad prăpădit de 15 metri, cumpărat pentru oameni, din banii oamenilor, pe care îl mutilezi şi îl ascunzi?
Una este să şicanezi presa independentă şi să dai afară de pe teritoriul RM diplomaţi români, fără niciun motiv. Dar este cu totul altceva să lupţi împotriva propriilor cetăţeni, şi în plus să faci asta pe faţă, cu un tupeu dublat de o mujicie fără seamăn. Acesta este un comportament specific unui regim de ocupaţie pe timp de război.
Întrebarea pe care mi-o pun este: care sunt cele mai potrivite măsuri de răspuns la adresa provocărilor prezente şi viitoare?
România are, după 1 ianuarie 2007, un ascendent extrem de puternic şi foarte vizibil asupra Basarabiei. Se vede cu ochiul liber şi de la Chişinău că în România lucrurile se mişcă, nivelul de trai creşte şi că se poate trăi. Prestigiul României în Basarabia este la cote mai ridicate ca niciodată şi, cel mai important, este vorba de o situaţie durabilă. Basarabenii privesc din nou cu speranţă la România, al şaptelea stat - ca mărime - al EU, şi acest lucru îl distruge pe rusofilul Voronin. Pe deasupra, toate provocările de până acum nu au avut ca efect o reacţie deplasată la Bucureşti. Dimpotrivă, efectul este o apropiere mai mare de românii basarabeni a Bucureştiului.
Acest lucru este cu atât mai urgent cu cât guvernarea antieuropeană prorusă de la Chişinău se îndepărtează din ce în ce mai vizibil de respectarea drepturilor omului. Accesul la informaţie al oamenilor este limitat, dreptul lor de opinie este limitat şi, spre deosebire de Rusia, nivelul de trai nu creşte. Oamenii sunt ţinuţi în mod voit la starea de turmă. Pe deasupra, li se fură identitatea şi trecutul. Actuala Basarabie seamănă din ce în ce mai mult cu fosta RDG.
Însă, atunci când activitatea presei independente din Basarabia va fi oprită sau când activitatea Mitropoliei Basarabiei va fi împiedicată, ceea ce din păcate mi se pare o chestiune de timp, măsurile luate de administraţia noastră ar trebui, zic eu, să fie mai radicale. Nu atât declararea ca persona non grata pe teritoriul României a responsabililor actuali de la Chişinău cât, de exemplu, un embargo asupra produselor de lux, susţinut de România şi Ucraina, dublat de acordarea cetăţeniei României, într-un termen care să nu depăşească 5 ani, tuturor acelor cetăţeni ai Republicii Moldova care cer acest lucru - pentru că sunt şi vor fi din ce în ce mai mulţi români basarabeni care nu acceptă să li se spună altfel decât Români. Dar şi reconsiderarea statutului de refugiat politic.
Morala: când te apuci să lupţi prosteşte împotriva copiilor înseamnă că deja ai pierdut.
1 comment:
Citindu-ti rindurile, m-a luat cu frig pe sira spinarii: mi-am amintit brusc de serile reci de pe timpul lui Ceausescu.
Felicitari pentru pertinenta rindurilor!
Fraza finala o gasesc memorabila!
Post a Comment